Mulțumesc lui Mihai Dantis, expert în cybersecurity și analiza informațiilor digitale, pentru timpul acordat revizuirii acestui articol, și pentru sugestiile valoroase care au îmbunătățit acuratețea conținutului.
Se întâmplă frecvent să discut cu cineva despre un produs oarecare, iar apoi să primesc o reclamă pentru exact acel produs în aceeași zi, uneori chiar în timp ce încă discut cu persoana respectivă. Îți vine, instantaneu să întrebi telefonul: “De unde știai?”
În ultimii ani, am discutat și dezbătut acest subiect cu sute de oameni, de la colegi din industria de securitate la prieteni sau rude care îmi spun panicați că “telefonul îi ascultă”. Toți au aceeași poveste: au menționat ceva în treacăt, au deschis Facebook, TikTok sau Instagram și boom…reclama despre produsul sau serviciul de care tocmai discutau îi astepta acolo, de parcă cineva iar fi ascultat în timp ce vorbeau.
Conspirația microfonului secret a devenit atât de răspândită încât aproape că pare logică. E simplu, e înfricoșător, și oferă o explicație clară pentru ceva care pare imposibil de explicat altfel. M-am apucat să studiez această problemă, și chiar dacă una dintre specializările mele este securitatea informației, am apelat la ajutorul lui Mihai Dantis, expert în cybersecurity și în analiza amenințărilor digitale și la multe alte surse de informare demne de încredere, pe care vi le las și vouă la finalul acestui articol.
Încep cu o concluzie … știu că este atipic pentru un articol de informare, dar promit să lămuresc tot: realitatea este mult mai complexă și mai îngrijorătoare decât orice microfon secret.
Nu, Big Tech nu ne ascultă prin microfonul telefonului, și asta nu pentru că nu ar putea, pentru că din punct de vedere tehnic, este posibil, ci pentru că nu au nevoie. Au ceva mult mai valoros și mai precis: o arhitectură de supraveghere comportamentală atât de sofisticată încât poate anticipa ce vom cumpăra înainte să ne gândim la asta. Sună a SF, dar… chiar nu este.
Telefonul tău nu-ți ascultă conversațiile private, însă face ceva mult mai eficient, îți studiază fiecare gest și fiecare decizie, iar din toate aceste date construiește un profil atât de precis încât pare aproape telepatic. Orice reclamă care pare să îți “ghicească” dorințele este rezultatul colaborării în direct între patru categorii principale de entități: rețelele de socializare, firmele de publicitate, serviciile de profilare și brokerii de informații.
Desigur, mai sunt implicați și alți participanți în acest mecanism: publisherii de conținut, platformele de licitație publicitară, companiile de analiză și validare care operează discret în fundal, însă cei patru menționați reprezintă stâlpii de susținere ai întregului sistem.
1. Rețelele de socializare…
Instagram, Facebook, TikTok, YouTube, X … toate acestea sunt, de fapt, laboratoare comportamentale. În fiecare secundă petrecută în aplicație, algoritmul lor înregistrează tot: la ce te uiți, când te oprești, ce salvezi, ce cauți, plus detaliile de bază, unde te afli, ce telefon ai, în ce limbă vorbești, la ce oră ești activ, și multe altele.
Dar partea cu adevărat fascinantă? Platformele nu colectează doar informații despre tine, ci prezic. Sistemul calculează probabilitatea ca tu să faci următorul pas: scroll, click, cumpărare, donație, apoi organizează o licitație instantanee pentru atenția ta, și dacă algoritmul consideră că vei acționa aproape sigur, o reclamă cu ofertă mică poate învinge una cu bani mulți.
2. Mașinăria de marketing…
Aici intră în scenă mărcile comerciale, organizațiile non-profit, mișcările politice, practic oricine dorește să îți promoveze un produs sau să te determine să adopți o idee. Toți sosesc cu ținte bine definite: interacțiuni, conversii, contribuții financiare, și, cel mai important, vin cu resurse financiare, adică mulți bani. Atenție! Toți acești jucători nu pornesc de la zero. Au liste cu clienții lor existenți, emailuri, telefoane, istoricul cumpărătorilor fideli, dar aceste date nu le trimit direct către platformele sociale pentru că ar fi o încălcare gravă de confidențialitate, dar în schimb, folosesc un truc ingenios.
Să explic cu o analogie simplă: vrei să verifici dacă cineva pe care îl cunoști se află într-o cameră, dar nu vrei să dezvălui numele acelei persoane. Ai putea să descrii în schimb caracteristici unice ale sale, cum ar fi înălțimea, culoarea părului, ce poartă, fără să spui niciodată numele. Platforma ar putea apoi să se uite prin cameră și să spună “Da, am pe cineva care se potrivește cu descrierea ta”. Procesul de criptare a informațiilor funcționează similar. Agenția preia emailul tău, de exemplu “ion.iordache_3242312@gmail.com“,și îl procesează printr-un algoritm de codificare care îl convertește într-o secvență alfanumerică, “x7f9k2mq8n”, de exemplu. Platforma aplică aceeași procedură datelor sale despre tine și verifică dacă rezultatele corespund. Această tehnică nu oferă anonimitate completă, și am putea-o compara cu purtarea unei măști. Fața rămâne ascunsă, dar dacă atât tu, cât și cel care te caută folosiți măști identice, identificarea se realizează instantaneu.
Următorul pas devine mai complex: agenția solicită platformei să identifice “persoane cu comportament similar clienților mei actuali”. Sunt numiți “lookalikes”, utilizatori al căror profil seamănă cu cel al clienților deja existenți. Suplimentar, se pot aplica criterii de bază: intervalul de vârstă, locația geografică, excluderea celor care au achiziționat deja serviciul.
3. Detectivii digitali…
Companiile de publicitate folosesc „detectivi digitali” pentru a-ți urmări activitatea online. Nu-ți știu numele, dar pot afla că toate dispozitivele tale, telefon, laptop, tabletă, îți aparțin, pentru că se conectează la aceeași rețea WiFi, au aceleași obiceiuri de navigare și caută produse similare. Acest lucru le permite să-ți creeze un “dosar digital”, unificând fragmentele de date pentru a înțelege cum interacționezi cu reclamele lor. De exemplu, dacă vezi o reclamă pe laptop și cumperi produsul de pe telefon câteva zile mai târziu, detectivii digitali fac legătura. Astfel, companiile știu că strategia lor a funcționat. Practic, acești “detectivi” conectează punctele din viața ta digitală, creând o imagine coerentă a comportamentului tău de consum.
4. Comercianții invizibili…
Aici intervin brokerii de date, cei mai discreți, dar și cei mai influenți jucători din culisele lumii digitale. Gândește-te la ei ca la niște colectori invizibili de informații. Nu-ți știu numele, dar adună date despre tine din toate sursele posibile: de la aplicațiile pe care le folosești, la site-urile pe care le vizitezi și cardurile de fidelitate. Toate aceste fragmente de informații sunt apoi compilate într-un profil digital. În loc să spună că “ești Ion Popescu, 35 de ani”, ei te etichetează cu atribute de genul: “proprietar de casă, iubitor de animale și potențial cumpărător de mașină”. Aceste profiluri sunt vândute companiilor de publicitate care știu exact ce, când și cum să-ți afișeze o reclamă, astfel încât să te convingă să cumperi.
Orchestra digitală în acțiune…
Acum să îți arăt cum se îmbină toate aceste piese într-o fracțiune de secundă. Este momentul în care întreaga această mașinărie complexă se transformă în ceva ce pare aproape magic.
Atingi iconița Instagram. În acel moment precis, înainte să apară primul post în feed-ul tău, se declanșează ceva care seamănă cu o licitație de artă extrem de rapidă, doar că în loc să se liciteze pentru un tablou, se licitează pentru atenția ta.
Platforma lansează instant o întrebare către tot ecosistemul: “Am aici un utilizator cu profilul X, în locația Y, la ora Z. Cine vrea să îi afișeze o reclamă și cât e dispus să plătească?” În mai puțin de 100 de milisecunde, mai rapid decât poți să clipești, se organizează și se finalizează o licitație completă.
Instagram analizează cum te-ai comportat recent în aplicație, verifică ce companii de marketing au pus ochii pe tipul tău de profil, apoi orchestrează această licitație instantanee. Cel mai interesant aspect este că nu întotdeauna câștigă cel care oferă cei mai mulți bani. Dacă algoritmul calculează că vei acționa aproape sigur asupra unei reclame, o ofertă mai mică poate învinge una cu bani mulți, și intervine ceva pe care majoritatea oamenilor nu îl realizează: proximitatea ta fizică contează enorm. Dacă tu și soția ta vă conectați la același WiFi acasă, algoritmul vă pune în același “coș de targeting”. Dacă te afli în camera de zi unde tocmai s-a difuzat o reclamă la televizor, sistemul îți mărește probabilitatea de a primi reclame similare. Logica e simplă dar puternică: “Oamenii care trăiesc împreună se influențează reciproc în deciziile de cumpărare.”
Reclamele nu apar din întâmplare exact când te gândești la ceva. Nu este vorba de telepatie sau de un microfon secret, ci de strategie și matematică avansată. Algoritmii de publicitate nu risipesc banii, ci îi folosesc atunci când ești cel mai receptiv. Ei analizează nenumărate date despre tine și, pe baza acestui profil, prezic momentele perfecte în care vei fi cel mai probabil să acționezi.
De exemplu, dacă ai discutat cu prietenii despre o vacanță în Grecia, este posibil ca sistemul să fi identificat deja un interes anterior și să aloce o parte mai mare din bugetul de publicitate pentru a-ți afișa reclama exact în acel moment. Tu, fără să-ți dai seama, deschizi telefonul exact când algoritmul a stabilit că ești cel mai vulnerabil la un mesaj publicitar. Este o simplă coincidență, dar una calculată cu o precizie uimitoare.
Când propriul creier te trădează și coincidența devine dovadă…
Am o perspectivă, care vine din activitatea mea profesională de consultant, despre cum ne păcălim singuri. Tehnologia e complexă, dar cea mai mare vulnerabilitate în ecuația asta e, de fapt, psihologică. Nu algoritmii sunt problema, ci felul în care creierul nostru reacționează la lucrurile neașteptate. Câte mașini roșii ai văzut azi? Nu știi. Dar dacă mâine-ți cumperi una, vei vedea brusc mașini roșii peste tot. Nu au apărut ele peste noapte, ci pur și simplu creierul tău le observă acum.
Psihologii numesc asta iluzia frecvenței sau fenomenul Baader-Meinhof. E ca și cum creierul tău ar fi pe pilot automat, iar la un moment dat dă de o informație nouă. De atunci, orice lucru legat de acea informație îți va sări în ochi, deși a fost acolo dintotdeauna.
După ce începi să observi un anumit lucru, mintea ta caută activ dovezi pentru a-și confirma o idee. Psihologii numesc asta “bias de confirmare“ (Am scris articolul “Biasul de confirmare în securitate – Între percepție și realitate“, pe care vi-l recomand pentru mai multe explicații și exemple) Îți amintești perfect momentele în care ai văzut o reclamă pentru ceva despre care tocmai ai vorbit, dar ignori celelalte sute de reclame care apar zilnic și nu au nicio legătură cu preocupările tale. Așa se creează povestea: “Am vorbit despre asta, am văzut reclama, deci telefonul mă ascultă”.
Serge Egelman, un cercetător renumit în domeniul intimității digitale, explică fenomenul, în articolul „No, Your iPhone Isn’t Listening to You. But the Truth Is Even Worse” ca fiind o combinație între publicitate targetată și propria noastră prejudecată. Pur și simplu, nu observăm reclamele care nu ne interesează. Este ca în faimosul experiment cu gorila din videoclipul de baschet, unde ești atât de concentrat să numeri pasele, încât nu observi gorila care trece prin fața ta. Creierul nostru filtrează majoritatea informațiilor, dar când o reclamă se aliniază cu o preocupare de moment, iese imediat în evidență. Aceasta nu este magie, ci “atenție selectivă”.
Iluzia este completată de două scurtături mentale. Prima este regula exemplului viu: ne amintim mai bine evenimentele dramatice sau emoționale. Reclama care pare să-ți citească gândurile rămâne în memorie, în timp ce miile de reclame obișnuite sunt uitate instant.
A doua scurtătură este legătura imaginară: atunci când două evenimente se întâmplă unul după altul, creierul nostru face o legătură de cauzalitate, chiar dacă ea nu există. Așa ajungem la concluzia greșită că “am vorbit despre asta, am văzut reclama, deci telefonul mă ascultă”.
Acest tipar se repetă la mulți oameni. Un client a primit reclame pentru echipamente de fitness după ce a discutat cu prietenii despre sală. Asta pentru că el deja căutase informații pe net și se afla într-un cerc social unde acest subiect era des întâlnit. La fel și cu mama, care a primit reclame pentru suplimente articulare după o discuție despre dureri de genunchi, uitând că a căutat recent pe Google despre asta. Eu personal am primit un adevărat bombardament cu reclame pentru o anumită geantă de voiaj după ce am discutat în pauza unui curs despre aceasta. Motivul? Călătoresc des, am un istoric de cumpărături la acel brand și aveam bilete de avion rezervate pentru luna următoare. Așadar, nu e vorba de microfoane, ci de o simplă matematică aplicată comportamentului uman previzibil.
Cum să te aperi în războiul pentru datele tale…
Este important să preiei controlul asupra datelor tale. Nu vei putea dispărea de pe internet, dar poți face ca sistemul să muncească mai mult pentru a te urmări și pentru a-ți prezice comportamentul.
Nivelul 1- Curățenia digitală de bază. Gândește-te la protecția digitală ca la igiena personală, trebuie făcută constant. Recomand două extensii pentru browserul tău: uBlock Origin și Privacy Badger. Ambele sunt ca niște paznici digitali, dar lucrează diferit:
- uBlock Origin blochează urmărirea bazată pe o listă predefinită, ca o listă neagră cu entități cunoscute.
- Privacy Badger învață în timp real să recunoască și să blocheze comportamentele suspicioase, adăugând un strat suplimentar de protecție.
Pentru macOS și iOS, recomand două extensii pe care eu personal, le utilizez:
- AdGuard for Safari este un ad-blocker performant, optimizat pentru ecosistemul Apple, care blochează o gamă largă de reclame și trackere.
- StopTheMadness o extensie unică ce te ajută să „recâștigi controlul” asupra navigării. Aceasta previne multe comportamente enervante ale site-urilor, cum ar fi blocarea copierii textului, a click-ului dreapta sau a funcției de autofill.
Nivelul 2: Verificarea permisiunilor pe telefon. Este esențial să faci o revizie a permisiunilor aplicațiilor de pe telefon, ideal trimestrial, ca și cum ai verifica cine are cheile de la casa ta. Acest pas simplu îți oferă un control mult mai mare asupra datelor tale. Când setezi permisiunile, alege opțiunea “Doar când folosești aplicația” și “Aproximativ” în loc de “Precis”. Gândește-te logic: de ce ar avea nevoie o aplicație de livrări să știe exact în ce cameră te afli? Sau o aplicație meteo să aibă acces la camera foto? Revocă imediat permisiunile pentru microfon și cameră pentru toate aplicațiile care nu au nevoie reală de ele. Atât pe iOS, cât și pe Android, ai instrumente dedicate pentru asta. Pe iPhone, poți folosi App Privacy Report pentru a vedea ce aplicații îți accesează datele și când. Pe Android, Privacy Dashboard îți arată un jurnal detaliat, ca o evidență a vizitatorilor din casa ta digitală.
Nivelul 4: Investigația propriului profil. Ai dreptul legal de a vedea ce informații dețin companiile despre tine. E ca și cum ai cere un dosar complet despre tine de la o instituție. Poți face un astfel de audit, de exemplu, pe Instagram mergând la Settings > Accounts Center > Your information and permissions și cerând o copie a datelor tale. Când am făcut eu asta pentru prima oară, am rămas șocat. Meta știa exact unde am făcut cumpărături în ultimele luni, îmi cunoștea adresa și mă clasificase ca, „călător frecvent cu venit ridicat”. Aveau o listă cu zeci de companii de publicitate care îmi foloseau informațiile. M-am simțit ca și cum cineva mi-a cotrobăit prin toată casa și a făcut un inventar complet al vieții mele, fără ca eu să știu. Acesta este un sentiment foarte personal, dar e esențial să-l simți ca să înțelegi cât de profund pătrund aceste sisteme în viața noastră.
Nivelul 5: Ștergerea profesională. Așa cum am spus, ștergerea manuală a datelor este o misiune aproape imposibilă, dar există companii specializate, precum Easy Opt Out sau Optery, care preiau sarcina. Aceste servicii trimit, în numele tău, cereri de ștergere către sute de brokeri de date care au probabil informații despre tine. Cu toate acestea, chiar dacă ești șters, am observat că datele tale încep să reapară la scurt timp pentru că, acesta este un joc continuu de-a șoarecele și pisica. Gândește-te la brokerii de date ca la niște buruieni digitale care cresc non-stop; ei colectează permanent informații noi din surse variate. O ștergere completă, permanentă, e o iluzie. Totuși, îți spun că efortul merită. Scopul nu e să dispari complet, ci să faci procesul de profilare a ta mai dificil și mai scump pentru ei. Cu cât efortul e mai mare, cu atât datele lor devin mai incomplete și mai puțin fiabile. Rezultatul direct? Precizia cu care algoritmii îți pot ghici mișcările scade considerabil, iar acele “coincidențe” ciudate încep să apară mult mai rar.
Realitatea dură – Limitele efortului individual
Trebuie să fim onești și pragmatici. Christo Wilson, un expert de top în securitate cibernetică, a spus-o cel mai bine: „Nu ar trebui să fie responsabilitatea ta ca ființă umană. De ce trebuie să fii expert în securitate cibernetică și să depui toate aceste eforturi? Implicit, ar trebui să fii în siguranță, iar informațiile tale să nu fie exploatate” într-un Q&A cu Christo Wilson, expert în securitate cibernetică la Northeastern University, publicat în The Avenue Magazine.
Asta nu înseamnă că eforturile tale nu contează. Dimpotrivă. Înseamnă că protecția totală necesită schimbări la nivel de sistem și noi politici publice. Până atunci, fiecare ușă pe care o închizi în fața acestor sisteme face o diferență majoră. Nu vei deveni invizibil, dar vei deveni mult mai greu de urmărit și mai puțin previzibil. Principiul este simplu: nu poți elimina complet riscul, dar prin securizarea punctelor cheie reduci semnificativ consecințele negative.
Surse bibliografice utilizate în documentare:
- Back to Basics Guide to Programmatic (2020) Autori: IAB UK Display & Data Steering Group
- PROGRAMMATIC ADVERTISING: Evolution, Efficacy, and Ethical Implications In The Digital Age(2023) Autor: Onni Meirezaldi, Universitatea din Brawijaya
- LiveRamp (formerly Acxiom) – selling you – without owning your data (Harvard Digital Innovation) Harvard D3 Platform Analysis
- Characterizing the Influence of Confirmation Bias on Web Search Behavior, Frontiers in Psychology, Suzuki & Yamamoto (2021)
- Orbirea prin neatenție (Inattentional Blindness) Cercetare fundamentală: Simons & Chabris (1999): “Gorillas in our midst: Sustained inattentional blindness for dynamic events”
- Behavioral Consistency in the Digital Age (2023), Autori: Samuel Fraiberger. Paul J. Taylor, Universitatea Lancaster
- No, Your iPhone Isn’t Listening to You. But the Truth Is Even Worse, Nelson Aguila