Oamenii sunt ființe, cu adevărat extraordinare. Am reușit să eradicăm boli mortale, să creăm opere de artă și muzică sublime, să zburăm cu aparate construite de noi, să construim orașe și infrastructuri complexe, să dezvoltăm inteligența artificială și să interconectăm miliarde de oameni la nivel global. Și totuși, în ciuda acestor realizări monumentale, putem fi, uneori, surprinzător de iraționali, chiar distructivi, sau s-o spun direct, foarte, foarte, foarte proști. Albert Einstein definește esența prostiei într-un mod memorabil, subliniind aspectul său paradoxal în contextul inteligenței umane: 

Două lucruri sunt infinite: universul și prostia omenească, dar de primul nu sunt sigur.

Pentru că sunt fascinat de modului în care oamenii pot fi proprii lor dușmani, am făcut cercetări asupra declinului inteligenței umane și am constatat că în ultimul deceniu, un număr tot mai mare de cercetări riguroase a raportat scăderi măsurabile ale IQ-ului, ale abilităților cognitive de bază și ale performanței școlare în mod special, aproape în toate țările lumii. Fenomenul, denumit frecvent „Reverse Flynn Effect”, arată o scădere a scorurilor IQ, contrazicând creșterea constantă observată în secolul XX. Această tendință ridică întrebări importante despre cum factori precum mediul, tehnologia digitală, schimbările din educație și alte condiții sociale ne influențează inteligența colectivă.

Mai multe tipuri de dovezi, inclusiv scorurile din testări standardizate (precum PISA și PIAAC), studii care urmăresc indivizi pe termen lung, și cercetări neuro-cognitive, indică faptul că scăderea scorurilor IQ, cunoscută ca efectul Flynn invers, este un fenomen real. Această tendință este cauzată de mai mulți factori și este probabil să continue pe termen mediu. Se pare că factorii de mediu, cum ar fi schimbările în educație și tehnologiile digitale, au un impact mai mare asupra acestei scăderi decât predispozițiile genetice.

În 1984, James R. Flynn a observat o creștere lineară de circa 3–5 puncte IQ pe deceniu în majoritatea țărilor industrializate, creștere atribuită unor factori precum îmbunătățirea educației, nutriției și igienei, în perioada 1990-2000, unele state nordice au semnalat o inversare a trendului, iar după 2015 literatura ștințifică a documentat scăderi persistente în mai multe domenii cognitive.

Cezary Pietrasik, cunoscut economist și antreprenor, investighează în recenta sa carte “Homo Idioticus: Why We Are Stupid and What to Do About It” paradoxul fundamental al naturii umane: cum conviețuiesc inteligența noastră remarcabilă cu tendința spre iraționalitate. Cartea sa sondează rădăcinile acestei “idioții”, de la influențe biologice și norme sociale, până la deficiențe sistemice, ilustrând totul cu exemple elocvente, atât din trecut, cât și din zilele noastre.

Așa cum am spus, mă fascinează modul în care oamenii pot acționa împotriva propriului interes, prin prostia de care dau dovadă în acțiunile lor, așa că am decis să utilizez informațiile din cartea lui Pietrasik pentru a face un serial despre ceea ce el numește prostia individuală, prostia socială, prostia politică, prostia tehnologică, prostia economică și, nu în ultimul rând frumusețea prostiei. 

Vă invit să disecați ceea ce voi scrie, și să completați cu propriile voastre impresii, cu precizarea că nu am studii de psihologie, iar tot ceea ce voi relata în acest serial se bazează pe ceea ce spune Cezary Pietrasik, pe o serie de studii la care voi face referințe, dar mai ales pe experiența mea de viață. Nu mi-am propus, pentru că, asa cum am precizat, nu am calificarea necesară, să ofer soluții concrete pentru combaterea prostiei (asta o face foarte bine Pietrasik), ci mi-am propus să informez și cu ajutorul vostru să înțeleg mai bine cum funcționează “Homo idioticus”.

Prostia individuală…

Deși omenirea a dat naștere unor personalități incredibile, precum Marie Sklodowska-Curie, Leonardo da Vinci, William Shakespeare, Michelangelo, Nikola Tesla și Albert Einstein, în ansamblu nu suntem atât de impresionanți din punct de vedere intelectual. Nu mă refer aici la persoane specifice, izolate, care dau dovadă de o prostie demnă de premiile anuale Darwin. (De exemplu, francezul care a umplut o betonieră cu apă pentru a o folosi ca piscină, a fost aspirat în betonieră și s-a înecat; sau germanul care a încercat să-și dezinfecteze casa umplând-o cu pesticide și apoi a aprins un chibrit pentru a „răspândi fumul”. Explozia care a rezultat a vaporizat casa și germanul.) (Cezary Pietrasik)

După ce am citit introducerea fascinantă a lui Cezary Pietrasik despre paradoxul inteligenței umane, m-am trezit privind în oglindă întrebându-mă: „Oare și eu fac parte din această categorie?” Răspunsul, după ce am parcurs capitolul despre prostia individuală, m-a făcut să zâmbesc amar: probabil că da, și în mai multe feluri decât mi-aș dori să recunosc.

Cifrele care ne trezesc la realitate…

Pietrasik începe cu niște statistici care m-au făcut să mă așez mai bine pe scaun. La nivel global, doar 7% din populație are o diplomă universitară. Acum, înainte să ne felicităm pe noi, cei cu diplome, să ne gândim că aceasta nu este o garanție a inteligenței. Am întâlnit destui absolvenți de facultate care… să zicem că nu străluceau prin logică elementară.

Mai îngrijorător este că 40% din populația lumii nu a terminat liceul, iar 14% nu poate citi sau scrie deloc. Asta înseamnă peste un miliard de oameni! În era în care avem acces la informație la un click distanță, această cifră pare suprarealistă.

Analfabetismul funcțional – boala nevăzută…

Pietrasik vorbește despre analfabetismul funcțional. adică incapacitatea de a înțelege și folosi informații de bază în viața de zi cu zi. Exemplul său este simplu și dureros: în Marea Britanie, 1 din 10 persoane nu înțelege că o reducere de £30 la un televizor de £250 este mai bună decât o reducere de 10%.

Mi-am amintit de o situație recentă când am explicat unui prieten de ce plătește mai mult la credit decât prețul inițial al produsului. După 20 de minute de explicații despre dobândă compusă, m-a privit și mi-a zis: „Deci e mai scump?” Da, evident că e mai scump! Dar pentru el, matematica din spatele acestui lucru era ca o limbă străină.

În România, deși nu avem statistici oficiale la fel de clare, experiența mea îmi spune că situația nu e mult diferită. Câți dintre noi chiar înțelegem contractele pe care le semnăm? Câți pot calcula rapid un procent sau pot interpreta corect un grafic din presă?

Efectul Flynn inversat – devenim mai proști?

Aici lucrurile devin cu adevărat interesante și ușor înfricoșătoare. James Flynn, care inițial a documentat creșterea IQ-ului de-a lungul secolului XX, a observat recent inversarea tendinței. În Norvegia, unde au date solide de la recrutările militare, IQ-ul scade cu aproximativ 7 puncte pe generație din anii ’90.

Pietrasik sugerează că stilul nostru de viață modern este de vină, și cred că are dreptate; când mă gândesc la propria rutină, realizez cât de mult timp petrec consumând conținut de calitate îndoielnică pe social media în loc să citesc cărți sau să mă angajez în activități care îmi solicită cu adevărat creierul. E ca și cum am avea la dispoziție o sală de sport mentală fantastică, dar preferăm să stăm pe canapea mâncând “chipsuri intelectuale”.

Nu înțelegem lumea în care trăim…

Confesiunea lui Pietrasik despre faptul că a lucrat ani de zile în fuziuni și achiziții în telecomunicații fără să înțeleagă cu adevărat cum funcționează telefonia mobilă m-a făcut să mă simt mai puțin prost, pentru că și eu lucrez zilnic cu tehnologii pe care le folosesc, dar nu le înțeleg cu adevărat.

Știu să folosesc un smartphone, dar habar n-am cum funcționează. Conduc o mașină, dar dacă s-ar strica ceva mai complex decât o roată spartă, aș fi complet neajutorat. Folosesc internetul zilnic, dar explicația mea despre cum funcționează s-ar rezuma la “magie”.

Exemplul cu Ucraina de pe hartă este și el dureros de relevant. Pietrasik menționează că 66% dintre americani nu au putut localiza Ucraina pe hartă în 2022, în plină invazie rusă. Mă întreb câți români ar putea localiza corect țări precum Myanmar sau Uruguay?

Teoriile conspirației – confortul prostiei colective…

16% dintre americani cred că aselenizarea a fost o farsă. 10% cred că Pământul este plat. În România, avem propriile noastre variante…de la cipuri în vaccinuri până la tot felul de teorii despre cine “conduce cu adevărat lumea”.

De ce ne plac atât de mult aceste teorii? Pietrasik sugerează că e o moștenire evolutivă, creierul nostru adoră poveștile, iar cu cât sunt mai dramatice, cu atât mai bine. Plus că e reconfortant să crezi că înțelegi “adevărul ascuns” într-o lume complexă și haotică.

Am observat că oamenii care îmbrățișează teoriile conspirației nu sunt neapărat proști în sens clasic. Mulți sunt inteligenți, dar cumva această inteligență e canalizată greșit, fiind folosită mai degrabă pentru a căuta și valida informații care susțin o narațiune preexistentă, decât pentru a evalua obiectiv dovezile și a ajunge la concluzii bazate pe fapte.

Agresivitatea – prostia în acțiune…

Statisticile despre violență sunt deprimante. 8% dintre americani au probleme de control al furiei. La nivel global, 137 de femei sunt ucise zilnic de parteneri sau rude. În primele șase luni ale anului 2025 au fost semnalate cel puțin 26 de cazuri de femicid în România, adică o medie de o femeie ucisă de partener sau rudă în fiecare săptămână, iar un raport din 2023 menționa că, în ultimii 8 ani, 426 de femei au fost omorâte în România de către membri ai familiei sau de parteneri, ceea ce înseamnă o medie de peste 50 de victime pe an.

Acestea sunt dovezi ale incapacității noastre colective de a rezolva conflicte în mod civilizat, de a gestiona emoțiile, de a vedea dincolo de impulsul momentului.

Reflecții personale și drumul înainte…

După ce am parcurs acest capitol, am rămas cu o senzație ciudată; un amestec de umilință și determinare. Da, suntem cu toții mai proști decât ne place să credem. Sistemul nostru educațional are lacune majore, suntem bombardați cu informații de proastă calitate, și avem tendința naturală spre simplificare excesivă și gândire irațională.

Dar conștientizarea este primul pas. Faptul că Pietrasik poate documenta și analiza aceste probleme, că eu pot scrie despre ele, că tu citești acest articol, toate acestea sunt semne că nu suntem complet pierduți.

În următorul articol, voi scrie despre prostia individuală care se amplifică la nivel societal. Pentru că, dacă un om poate fi prost, imaginați-vă ce se întâmplă când milioane acționează colectiv în moduri iraționale. Știu, asta nu este frumos, dar este fascinant de analizat.

Până atunci, poate ar fi bine să ne întrebăm: în ce fel sunt eu prost, azi? Și mai important: ce pot face în privința asta?

Pentru că, așa cum spune Einstein în citatul care deschide cartea, prostia omenească pare infinită. Dar poate, doar poate, prin conștientizare și efort, putem să-i punem niște limite rezonabile.