La cursurile mele, “Evaluator de risc la securitatea fizică” și “Managementul riscului și tehnici de evaluare a ricului” discutăm în detaliu, în cadrul tehnicilor de înregistrare și raportare, “Matricea de Risc“, sau, așa cum este numită în standardul SR EN IEC 31010:2020 Managementul riscului. Tehnici de evaluare a riscului, “Matricea consecință/plauzibilitate (matricea riscului sau harta căldurii)“ care precizează că aceasta “este o modalitate de a prezenta riscurile în funcție de consecința și de plauzibilitatea acestora și de a combina aceste caracteristici pentru a prezenta o clasificare a semnificației riscului”.
În managementul riscului, Matricea de Risc a devenit un instrument omniprezent, utilizat pentru a evalua și clasifica riscurile în funcție de severitate și probabilitate. Cu toate acestea, în ciuda popularității sale, există critici cu privire la eficacitatea și fiabilitatea acestui instrument. Dr. Robert Long, autorul cărții Fallibility and Risk – Living With Uncertainty, este categoric când spune:
Matricea de Risc este cel mult un machiaj sau teatru și creează o iluzie și o încredere că riscurile sunt înțelese și gestionate. Această încredere excesivă, care este în mod special indusă psihologic de schimbarea culorilor, este de fapt riscul real asociat cu Matricea de Risc. Industria riscurilor ar fi mult mai bine servită dacă acest dispozitiv iluzoriu ar fi eliminat.
Această afirmație, documentată în cartea sa de Dr. Long, m-a determinat să analizez în detaliu cele spuse de el, și așa a apărut acest articol în care, cu exemple, am documentat și eu problemele care apar în utilizarea Matricii de Risc. Sper să existe interes față de această teorie pentru că, majoritatea cursanților mei și majoritatea practicienilor în evaluarea riscurilor sunt interesați de utilizarea acestui instrument, de punctele sale tari, dar și de limitările acesteia. Managementul riscului este esențial în orice organizație, iar instrumentele utilizate pentru a evalua riscurile sunt critice pentru succesul acestui proces. Cu toate acestea, unele pot induce un fals sentiment de securitate, iar Matricea de Risc este un exemplu în acest sens.
Notă! Pentru că expertiza și competențele mele sunt, în special în securitatea fizică, majoritatea exemplelor provin de aici.
Printre riscurile care necesită o atenție specială se numără și riscurile de securitate fizică, care pot varia de la amenințări de natură umană, cum ar fi vandalismul și intruziunile, până la dezastre naturale, precum cutremurele și incendiile. Pentru a gestiona aceste riscuri, multe organizații și mulți evaluatori de risc la securitatea fizică se bazează pe Matricea de Risc, un instrument destinat să ajute la identificarea, evaluarea și prioritizarea riscurilor în funcție de probabilitatea lor de apariție și de impactul potențial.
Matricea de Risc este adesea văzută ca un pilon al evaluării riscurilor, fiind inclusă în numeroase mecanisme de evaluare, cum ar fi Declarațiile de Metode de Lucru Sigur (Safe Work Method Statements), Analizele de Securitate a Muncii (Job Safety Analysis) și Analizele de Risc la nivel de Întreprindere (Enterprise Risk Analysis).
Aceasta presupune că, prin utilizarea Matricei de Risc, organizațiile pot obține o imagine clară și obiectivă asupra riscurilor cu care se confruntă și pot lua măsuri informate pentru a le gestiona. Cu toate acestea, în ciuda utilizării sale pe scară largă, eficacitatea Matricei de Risc este puternic contestată. Asa cum am spus deja, criticii susțin că Matricea de Risc creează o iluzie de control și securitate, inducând un exces de încredere periculos în rândul utilizatorilor.
Excesul acesta de încredere, este adesea alimentat de schimbările de culori și de numerotarea din matrice, care oferă o asigurare tehnică aparentă, dar în realitate sunt subiective și susceptibile la erori de evaluare. De fapt, riscurile de securitate fizică, care necesită o evaluare precisă și detaliată, pot fi gestionate inadecvat atunci când se bazează pe o Matrice de Risc care nu reflectă în mod corespunzător complexitatea și dinamica reală a acestor riscuri. Astfel, este esențial să recunoaștem limitările Matricei de Risc și să abordăm evaluarea riscurilor de securitate fizică cu o conștientizare critică și interdisciplinară, pentru a asigura o gestionare eficientă și adecvată a acestora.
Problemele Matricii de Risc …
1. Iluzia tehnică a securității: Matricea de Risc utilizează o grilă cu culori și numere pentru a oferi o asigurare tehnică aparentă. În realitate, aceste valori sunt subiective și pot varia semnificativ în funcție de evaluator. Matricea de Risc, prin designul său aparent simplu și intuitiv, oferă, de fapt, utilizatorilor o iluzie de control și securitate care poate fi înșelătoare. Această iluzie este amplificată de utilizarea culorilor și numerelor pentru a clasifica riscurile, creând impresia că riscurile sunt bine înțelese și gestionate. În realitate, această tehnică poate duce la subestimarea riscurilor reale și la luarea unor decizii bazate pe false asigurări. În domeniul securității fizice, această problemă este deosebit de acută și am evidențiat acest lucru în următoarele 3 exemple:
- Securitatea clădirilor – Într-o organizație mare, securitatea clădirilor este esențială pentru protejarea angajaților și a resurselor. Utilizarea Matricei de Risc pentru a evalua riscurile asociate accesului neautorizat poate oferi o iluzie de securitate. De exemplu, o evaluare a riscului de intruziune ar putea clasifica acest risc ca fiind “moderat” pe baza unei probabilități “posibil să se întâmple” și a unui impact “consecințe moderate”. Această clasificare ar putea conduce la măsuri insuficiente, cum ar fi instalarea unor camere de supraveghere fără monitorizare constantă sau fără sisteme de alarmă integrate. În realitate, riscul de intruziune poate fi mult mai mare, iar măsurile de securitate necesare pot include patrule de securitate și monitorizare video 24/7, care nu ar fi justificate pe baza unei clasificări de risc “moderat”.
- Protecția împotriva incendiilor – Matricea de Risc este adesea folosită pentru a evalua riscurile de incendiu în clădiri. Un risc de incendiu poate fi clasificat ca “scăzut” dacă probabilitatea unui incendiu este percepută ca fiind “probabil să se întâmple” și impactul potențial este considerat “consecințe neglijabile” datorită sistemelor de stingere a incendiilor deja existente. Totuși, această clasificare poate ignora factori critici precum materialele inflamabile depozitate în clădire, starea sistemelor de stingere a incendiilor sau pregătirea personalului pentru situații de urgență. Un astfel de risc clasificat incorect poate duce la lipsa de măsuri suplimentare necesare, cum ar fi exercițiile de evacuare regulată sau verificările periodice ale sistemelor de stingere a incendiilor.
- Managementul accesului și controlul perimetral – În facilități cu risc ridicat, cum ar fi centralele electrice sau centrele de date, managementul accesului și controlul perimetral sunt cruciale. Utilizarea Matricei de Risc pentru a evalua riscurile asociate accesului neautorizat poate duce la o clasificare de risc “moderat” bazată pe o probabilitate “puțin probabil să se întâmple” și un impact “consecințe moderate”. Acest lucru poate determina implementarea unor măsuri de securitate minime, cum ar fi cardurile de acces fără alte verificări suplimentare. În realitate, riscul poate fi mult mai mare, necesitând măsuri mai stricte, cum ar fi autentificarea biometrică și patrule de securitate regulate, care nu ar fi implementate din cauza clasificării de risc inadecvate.
Concluzie: Matricea de Risc, prin designul său, oferă o asigurare tehnică aparentă care poate duce la o gestionare inadecvată a riscurilor de securitate fizică. Această iluzie de securitate poate avea consecințe grave, permițând riscurilor reale să fie subestimate și gestionate insuficient. Este esențial ca organizațiile să recunoască aceste limitări și să adopte o abordare mai critică și detaliată în evaluarea și gestionarea riscurilor de securitate fizică, pentru a evita pericolele ascunse sub iluzia tehnică a Matricei de Risc.
2. Validitatea științifică: Aranjamentele subiective din Matricea de Risc nu au validitate științifică. Evaluările pot diferi și nu pot fi verificate sau convenite în mod comun. Unul dintre cele mai critice aspecte ale Matricei de Risc este lipsa sa de validitate științifică. Deși oferă o metodă aparent structurată pentru evaluarea riscurilor, Matricea de Risc este profund subiectivă și nu poate fi validată științific. În domeniul securității fizice, această problemă devine evidentă prin exemple concrete care demonstrează cât de nesigură poate fi clasificarea riscurilor folosind acest instrument.
- Evaluarea riscului de furt în facilități industriale – Să luăm în considerare o fabrică unde riscul de furt este o preocupare majoră. Utilizarea Matricei de Risc pentru a evalua acest risc implică atribuirea unor valori subiective pentru probabilitatea și impactul furtului. De exemplu, un manager de securitate ar putea clasifica probabilitatea furtului ca “posibil să se întâmple” și impactul ca “consecințe neglijabile” rezultând un risc total perceput, “scăzut”. Această evaluare nu ia în considerare factori dinamici precum motivația infractorilor, variațiile sezoniere ale activităților sau eficacitatea măsurilor de securitate existente. Astfel, în ciuda unui scor de risc scăzut, fabrica ar putea fi vulnerabilă la incidente de furt care nu au fost adecvat anticipate, sau prevenite.
- Evaluarea riscului de vandalism în clădiri publice – Într-o clădire publică, riscul de vandalism este o preocupare constantă. Utilizarea Matricei de Risc pentru a evalua acest risc ar putea conduce la o subestimare a gravității problemei. Dacă vandalismul este clasificat ca având o probabilitate “probabil să se întâmple” și un impact “consecințe neglijabile”, rezultatul ar fi un scor de risc “scăzut”.Această abordare nu ține cont de costurile reale ale reparațiilor, impactul asupra percepției publice sau potențialul de escaladare a actelor de vandalism. Evaluarea bazată pe Matricea de Risc poate astfel subestima gravitatea riscului și poate duce la măsuri insuficiente de prevenire, cum ar fi lipsa supravegherii video sau a patrulelor de securitate.
- Evaluarea riscului de incendiu în spații comerciale – Într-un centru comercial, riscul de incendiu este evaluat frecvent folosind Matricea de Risc. Un evaluator poate atribui o probabilitate “puțin probabil să se întâmple” și un impact “consecințe catastrofale” pentru riscul de incendiu, rezultând un scor total “moderat”. Această evaluare subiectivă poate ignora variabile critice precum starea reală a sistemelor de stingere a incendiilor, densitatea ocupării spațiilor sau eficiența planurilor de evacuare. Deși riscul este clasificat ca mediu, realitatea poate fi mult mai periculoasă, necesitând măsuri mai stricte de prevenire și pregătire.
Concluzie: Validitatea științifică a Matricei de Risc este sever limitată de subiectivitatea inerentă în atribuirea valorilor pentru probabilitate și impact. Această subiectivitate poate duce la subestimarea sau supraestimarea riscurilor reale, punând în pericol securitatea fizică a facilităților și indivizilor. Exemplele concrete din diverse contexte de securitate fizică demonstrează că Matricea de Risc nu oferă o bază solidă pentru luarea deciziilor informate. Prin urmare, este esențial să se adopte metode mai riguroase și obiective pentru evaluarea riscurilor, asigurându-se astfel o gestionare adecvată și eficientă a acestora.
3. Excluderea disciplinelor relevante: O abordare strict STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică) în managementul riscului nu poate înțelege pe deplin riscul, deoarece exclude discipline importante precum psihologia socială, semiotica, antropologia și altele. Această abordare reducționistă poate duce la o evaluare inadecvată a riscurilor, în special în domeniul securității fizice, unde factori psihologici, sociali și culturali joacă un rol crucial.
- Psihologia socială în evaluarea riscurilor de comportament agresiv – Într-o instituție publică, cum ar fi un spital sau o școală, riscul de comportament agresiv este o preocupare majoră. Matricea de Risc, bazată pe o abordare STEM, ar putea evalua acest risc doar prin prisma probabilității și impactului, fără a lua în considerare factorii psihologici și sociali care contribuie la astfel de comportamente. Psihologia socială, care studiază influențele sociale asupra comportamentului uman, poate oferi perspective valoroase asupra modului în care tensiunile sociale, cultura organizațională și dinamica grupurilor influențează riscul de agresivitate. Fără această înțelegere, măsurile de prevenire pot fi ineficiente, ignorând, de exemplu, necesitatea de a implementa programe de formare în gestionarea conflictelor sau de a îmbunătăți mediul de lucru pentru a reduce stresul și tensiunile.
- Antropologia în evaluarea riscurilor de securitate culturală – În facilități care adăpostesc evenimente culturale sau centre comunitare, riscurile de securitate pot varia semnificativ în funcție de contextul cultural și demografic al utilizatorilor. Matricea de Risc nu ține cont de perspectivele antropologice care examinează practicile culturale, valorile și credințele comunităților. De exemplu, într-un centru cultural care organizează evenimente pentru diverse grupuri etnice, riscurile de securitate pot include tensiuni interetnice culturale. O evaluare bazată doar pe Matricea de Risc ar putea ignora aceste nuanțe, ducând la măsuri de securitate care nu sunt adaptate specificului cultural al utilizatorilor. Antropologia poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de securitate mai bine informate și mai eficiente, care să țină cont de diversitatea culturală și de nevoile specifice ale comunității.
- Semiotica în evaluarea riscurilor de comunicare și semnalizare – În contextul securității fizice, semnele și simbolurile utilizate pentru a comunica riscurile sunt foarte importante. Matricea de Risc nu ia în considerare semiotica, studiul semnelor și simbolurilor, care este crucial pentru înțelegerea modului în care oamenii percep și interpretează informațiile despre riscuri. De exemplu, într-o fabrică, utilizarea semnelor de avertizare pentru pericole poate varia în funcție de designul și culorile acestora. Semiotica ar putea dezvălui că anumite culori și simboluri sunt interpretate diferit de către angajați din diverse culturi, ceea ce poate afecta eficacitatea comunicării riscurilor. Fără această înțelegere, măsurile de avertizare și semnalizare pot fi ineficiente, punând în pericol siguranța angajaților.
Concluzie: Excluderea disciplinelor relevante din evaluarea riscurilor prin utilizarea Matricei de Risc limitează grav capacitatea de a înțelege și gestiona complet riscurile de securitate fizică. Psihologia socială, antropologia și semiotica sunt doar câteva dintre disciplinele care pot oferi perspective esențiale pentru o evaluare mai completă și mai precisă a riscurilor. Integrarea acestor perspective interdisciplinare poate duce la strategii de securitate mai eficiente și mai adaptate contextului real, reducând astfel vulnerabilitățile și asigurând o gestionare mai robustă a riscurilor.
4. Designul și interpretarea: Culorile și limbajul folosite în Matricea de Risc promovează confuzie și ambiguitate. De exemplu, necesită interpretare semnificativă și reducționism pentru a înțelege ce înseamnă fiecare risc. Designul Matricei de Risc și modul în care aceasta este interpretată reprezintă aspecte critice care pot influența eficiența și adecvarea măsurilor de securitate. În domeniul securității fizice, designul subiectiv și interpretarea greșită a Matricei de Risc pot duce la o evaluare incorectă a riscurilor și, în consecință, la măsuri de securitate inadecvate.
- Interpretarea riscului de intruziune în clădiri comerciale – Să luăm în considerare un complex comercial unde riscul de intruziune este o preocupare majoră. Matricea de Risc poate clasifica acest risc pe baza unei grile de culori, de exemplu, verde pentru risc scăzut, galben pentru risc mediu și roșu pentru risc ridicat. Designul culorilor poate oferi o iluzie de claritate și obiectivitate. Cu toate acestea, dacă interpretarea culorilor nu este uniformă între toți evaluatorii, riscul poate fi subestimat. De exemplu, un evaluator ar putea considera că riscul de intruziune este “galben” (moderat) pe baza unei evaluări subiective a probabilității și impactului, fără a lua în considerare factori contextuali, cum ar fi creșterea recentă a activităților criminale în zonă sau lipsa măsurilor de supraveghere adecvate. Această interpretare subiectivă poate conduce la măsuri de securitate insuficiente, cum ar fi lipsa monitorizării 24/7 sau a patrulelor de securitate.
- Designul riscului de incendiu în instituții de învățământ – Într-o instituție de învățământ, riscul de incendiu este evaluat frecvent folosind Matricea de Risc. Designul grilei poate include valori numerice și culori pentru a reprezenta probabilitatea și impactul. De exemplu, un incendiu poate fi clasificat ca având o probabilitate “foarte puțin probabil să se întâmple” și un impact “consecințe catastrofale” rezultând un scor total de risc “moderat”. Cu toate acestea, acest design poate fi interpretat greșit dacă nu se ține cont de factori importanți, cum ar fi starea sistemelor de stingere a incendiilor, existența materialelor inflamabile în laboratoare sau gradul de pregătire al personalului și elevilor pentru evacuare. O astfel de interpretare subiectivă poate duce la neglijarea măsurilor preventive, cum ar fi exercițiile de evacuare regulate sau verificările periodice ale echipamentelor de stingere a incendiilor.
- Evaluarea riscului de violență la locul de muncă în spitale – Într-un spital, riscul de violență la locul de muncă este o preocupare semnificativă. Matricea de Risc poate include factori precum frecvența incidentelor anterioare și severitatea potențială a acestora. Designul poate oferi o clasificare aparent clară, dar interpretarea subiectivă poate duce la erori. De exemplu, riscul de violență poate fi clasificat ca “puțin probabil să se întâmple” dacă incidentele sunt rare, ignorând contextul specific al spitalului, cum ar fi secțiile de urgență unde riscul de agresiune poate fi mai ridicat. Fără o interpretare corectă, spitalul poate implementa măsuri de securitate insuficiente, cum ar fi absența personalului de securitate în zonele critice sau lipsa instruirii personalului medical pentru gestionarea situațiilor de agresiune.
Concluzie: Designul și interpretarea Matricei de Risc au un impact major asupra evaluării riscurilor și măsurilor de securitate adoptate. Exemplele concrete din diverse contexte de securitate fizică arată că designul subiectiv și interpretarea greșită pot duce la subestimarea riscurilor și implementarea de măsuri inadecvate. Este esențial ca organizațiile să recunoască aceste limitări și să adopte o abordare mai critică și contextuală în evaluarea riscurilor, asigurând astfel măsuri de securitate eficiente și adaptate specificului fiecărei situații.
5. Biasul evaluatorului: Biasul și subiectivitatea evaluatorului sunt ascunse în procesul Matricei de Risc. Percepția că este un instrument științific este unul dintre cele mai mari pericole. Biasul evaluatorului este un factor crucial care poate influența semnificativ evaluarea riscurilor atunci când se utilizează Matricea de Risc. Acest bias poate proveni din experiențele personale, prejudecăți inconștiente sau interpretări subiective ale informațiilor disponibile. În domeniul securității fizice, biasul evaluatorului poate duce la subestimarea sau supraestimarea riscurilor și, în consecință, la adoptarea unor măsuri de securitate inadecvate.
- Evaluarea riscului de furt în facilități de producție – Într-o fabrică, evaluarea riscului de furt poate fi influențată de experiențele anterioare ale evaluatorului. Dacă un evaluator a lucrat anterior într-o locație cu rate scăzute de furt, acesta poate subestima riscul actual de furt în noua locație. Utilizând Matricea de Risc, evaluatorul poate clasifica riscul de furt ca fiind “posibil să se întâmple” datorită percepției personale că furtul este puțin probabil, ignorând astfel dovezile obiective, cum ar fi incidentele recente de furt sau vulnerabilitățile fizice evidente, cum ar fi lipsa supravegherii video sau a sistemelor de control al accesului. Această subestimare poate duce la măsuri de securitate insuficiente și la o expunere crescută la riscul de furt.
- Evaluarea riscului de violență la locul de muncă în spitale – Într-un spital, riscul de violență la locul de muncă poate fi evaluat diferit în funcție de experiențele personale ale evaluatorului. De exemplu, dacă un evaluator a avut experiențe anterioare cu pacienți agresivi, acesta poate supraestima riscul de violență, clasificându-l ca “ridicat”. Această supraestimare poate duce la măsuri de securitate excesive, cum ar fi prezența permanentă a personalului de securitate în toate zonele spitalului, chiar și acolo unde riscul real este scăzut. Aceste măsuri pot crea un mediu de lucru tensionat și neospitalier, afectând negativ atât personalul, cât și pacienții.
- Evaluarea riscului de incendiu în clădiri de birouri – Într-o clădire de birouri, evaluarea riscului de incendiu poate fi influențată de biasul evaluatorului legat de echipamentele de stingere a incendiilor. Dacă un evaluator are o încredere exagerată în eficacitatea sistemelor de stingere a incendiilor, poate subestima riscul de incendiu, clasificându-l ca “scăzut”. Acest lucru poate duce la neglijarea măsurilor preventive esențiale, cum ar fi exercițiile de evacuare regulate sau verificările periodice ale sistemelor de stingere a incendiilor. În cazul unui incendiu real, consecințele pot fi dezastruoase datorită pregătirii insuficiente și a lipsei unor măsuri adecvate de răspuns la situații de urgență.
Concluzie: Biasul evaluatorului reprezintă un factor subiectiv major care poate distorsiona semnificativ evaluarea riscurilor atunci când se utilizează Matricea de Risc. Exemplele concrete din diverse contexte de securitate fizică demonstrează că biasul poate duce atât la subestimarea, cât și la supraestimarea riscurilor, influențând negativ eficiența măsurilor de securitate adoptate. Este esențial ca evaluatorii să fie conștienți de propriile prejudecăți și să adopte o abordare mai obiectivă și sistematică în evaluarea riscurilor, utilizând date obiective și perspective diverse pentru a asigura o gestionare adecvată și eficientă a riscurilor.
Consecințele excesului de încredere
Matricea de Risc nu doar că induce o falsă încredere, dar poate duce la decizii periculoase bazate pe acest exces de încredere. Riscurile reale pot fi subestimate sau neglijate, deoarece schimbările de culori din matrice creează o senzație de control și securitate care nu este justificată.
Excesul de încredere indus de utilizarea Matricei de Risc poate avea consecințe grave pentru organizații, în special în domeniul securității fizice. Aceasta se manifestă printr-o falsă impresie de control și siguranță, care poate duce la neglijarea riscurilor reale și la adoptarea unor măsuri insuficiente sau inadecvate de gestionare a riscurilor. În cele ce urmează, prezint patru exemple concrete pentru a ilustra aceste consecințe.
- Eșecul în prevenirea intrării/pătrunderii neautorizate – Într-o companie mare, utilizarea Matricei de Risc pentru a evalua riscul de intruziune poate crea un exces de încredere în sistemele de securitate existente. Dacă riscul de intruziune este clasificat ca fiind “scăzut” datorită unei percepții subiective asupra probabilității scăzute de apariție, managementul poate decide să nu investească în măsuri suplimentare de securitate, cum ar fi monitorizarea video continuă sau îmbunătățirea sistemelor de control al accesului. Acest exces de încredere poate duce la o lipsă de pregătire pentru incidente reale de intruziune, rezultând în pierderi materiale semnificative și compromiterea siguranței angajaților.
- Incapacitatea de a răspunde eficient la incendii – Într-o clădire de birouri, riscul de incendiu poate fi subestimat printr-o evaluare prea optimistă în Matricea de Risc. Dacă riscul este clasificat ca “moderat” datorită unui istoric redus de incidente și a prezenței unor sisteme automate de stingere a incendiilor, excesul de încredere poate duce la neglijarea unor măsuri esențiale de pregătire, cum ar fi exercițiile regulate de evacuare sau instruirea periodică a personalului în utilizarea echipamentelor de stingere a incendiilor. În cazul unui incendiu real, această lipsă de pregătire poate avea consecințe dezastruoase, inclusiv pierderi de vieți omenești și daune materiale considerabile.
- Subestimarea riscurilor de violență la locul de muncă – În spitale sau alte instituții cu un risc crescut de violență la locul de muncă, utilizarea Matricei de Risc poate conduce la o clasificare prea optimistă a riscurilor de violență. Dacă riscul este considerat “moderat” sau “scăzut” pe baza unor incidente anterioare relativ rare, managementul poate decide să nu implementeze măsuri de securitate adecvate, cum ar fi prezența personalului de securitate sau programele de instruire în gestionarea conflictelor. Acest exces de încredere poate duce la un răspuns inadecvat în cazul unui incident de violență, punând în pericol siguranța personalului și a pacienților.
- Gestionarea deficitară a dezastrelor naturale – În zonele predispuse la dezastre naturale, cum ar fi cutremurele sau inundațiile, Matricea de Risc poate oferi o clasificare prea optimistă a acestor riscuri, bazată pe probabilitatea relativ scăzută a acestor evenimente. Excesul de încredere în evaluările riscurilor poate duce la lipsa investițiilor necesare în infrastructura de reziliență, cum ar fi consolidarea clădirilor sau dezvoltarea planurilor de evacuare și intervenție. În cazul unui dezastru natural, această pregătire insuficientă poate avea consecințe devastatoare, incluzând pierderi de vieți omenești și distrugerea proprietăților.
Concluzie:Excesul de încredere indus de utilizarea Matricei de Risc reprezintă un pericol major pentru organizații, deoarece poate duce la neglijarea riscurilor reale și la adoptarea unor măsuri de securitate insuficiente. Exemplele concrete din diverse domenii demonstrează că acest exces de încredere poate avea consecințe grave, inclusiv pierderi materiale, compromiterea siguranței angajaților și a altor persoane, și incapacitatea de a răspunde eficient la incidente critice. Este esențial ca organizațiile să recunoască aceste riscuri și să adopte o abordare mai critică și comprehensivă în evaluarea și gestionarea riscurilor, pentru a asigura o protecție adecvată și o reacție eficientă în situații de urgență.
Concluzie finală și îndemn la acțiune …
Este esențial să recunoaștem limitările Matricei de Risc și să abordăm evaluarea riscurilor cu o mai mare conștientizare critică și interdisciplinară. Numai astfel putem asigura că riscurile sunt înțelese și gestionate în mod corespunzător, fără a cădea în capcana supraconfidenței periculoase.
Este timpul să reconsiderăm utilizarea Matricei de Risc în evaluările noastre și să adoptăm metode mai riguroase și mai puțin subiective pentru a asigura siguranța și succesul organizațiilor noastre.
Pentru a depăși limitările și riscurile asociate cu utilizarea Matricei de Risc, organizațiile trebuie să adopte metode mai riguroase și mai puțin subiective în evaluarea și gestionarea riscurilor. Aceste metode trebuie să integreze perspective interdisciplinare și să se bazeze pe date concrete și analize sistematice pentru a asigura siguranța și succesul organizațiilor.
Prin integrarea analizei cantitative, a analizei de scenarii, a evaluării multicriteriale, a expertizei interdisciplinare și a sistemelor de management al riscurilor bazate pe date, organizațiile pot depăși limitările Matricei de Risc și pot implementa măsuri de securitate mai eficiente și adaptate specificului fiecărei situații. Astfel, vor putea să își protejeze mai bine angajații, resursele și operațiunile, reducând vulnerabilitățile și asigurând o gestionare adecvată a riscurilor.
Sursă recomandată: Fallibility and Risk – Living With Uncertainty, by Dr. Robert Long