Teoria Jocurilor în Analiza Riscurilor la Securitatea Fizică

Mi-am propus ca în acest articol să prezint potențialul neexplorat al Teoriei Jocurilor în analiza riscurilor la securitate fizică și să deschid un dialog pe această temă cu toți cei interesați de acest subiect. Ce am scris eu în acest articol nu se vrea a fi o analiză tehnică, ci o invitație la reflecție asupra modurilor în care ne protejăm societatea și valorile. 

Acum, câțiva ani în urmă, la o specializare în “Competitive Strategy” pe care am urmat-o la Ludwig-Maximilians-Universität München, am descoperit potențialul Teoriei Jocurilor și am înțeles că este important să anticipăm și să luăm în considerare acțiunile celorlalți jucători prin punerea în aplicare a conceptelor “Echilibru Nash” și “Dilema Prizonierului” despre care o să vorbesc pe larg ceva mai încolo, și că acestea au o aplicabilitate interesantă în securitatea fizică.

Securitatea fizică, conform legislației din România, este definită ca fiind „starea de fapt în care riscul determinat de factorii de amenințare și vulnerabilitățile care pot pune în pericol viața, integritatea corporală sau libertatea persoanei ori pot aduce prejudicii valorilor deținute de unități se situează la un nivel acceptabil”. Este, deci, o componentă fundamentală a funcționării oricărei societăți organizate, un garant al ordinii și al bunăstării colective. În calitatea mea de consultant de securitate dar și de evaluator de risc la securitatea fizică, misiunea mea este să identific și să minimiez aceste riscuri, folosind instrumente atât tradiționale, cât și inovative. 

Teoria Jocurilor, în acest context, reprezintă un astfel de instrument inovativ, oferind o perspectivă diferită asupra interacțiunilor umane și deciziilor strategice.

Nu voi discuta despre obligațiile legale de elaborare a analizelor de risc la securitatea fizică ce decurg din prevederea legală “INSTRUCŢIUNILE nr. 9 din 1 februarie 2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităţilor ce fac obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor” deoarece experții evaluatori o cunosc și au și obligația de a-i face cunoscute cerințele beneficiarilor pentru care întocmesc analizele de risc la securitatea fizică. 

Teoria Jocurilor, pentru cei neinițiați, este un cadru de analiză a situațiilor care implică luarea de decizii strategice de către mai multe părți, în care rezultatul fiecărei părți depinde de deciziile luate de toate părțile implicate. Aceasta ajută la înțelegerea modului în care indivizii sau grupurile de persoane raționale s-ar putea comporta într-o anumită situație, luând în considerare acțiunile și răspunsurile potențiale ale celorlalți.

În contextul analizei riscurilor la securitatea fizică, Teoria Jocurilor, poate fi aplicată pentru a modela interacțiunile dintre atacatori și apărători. Aceasta ajută la evaluarea motivațiilor, strategiilor și acțiunilor potențiale ale adversarilor, precum și a contramăsurilor și răspunsurilor optime pe care le poate folosi personalul de securitate. Analizând avantajele și consecințele diferitelor scenarii, Teoria Jocurilor oferă o perspectivă asupra comportamentului posibil al ambelor părți, permițând elaborarea unor strategii mai eficiente de atenuare a riscurilor.

Vă propun să descoperim împreună cum Teoria Jocurilor poate modela scenarii de risc, oferindu-ne un cadru prin care să evaluăm mai bine amenințările și vulnerabilitățile. Vom explora diverse tipuri de jocuri – de la cele cooperative, care necesită colaborarea pentru maximizarea bunăstării comune, la cele non-cooperative, unde conflictul poate fi uneori inevitabil. Vom exemplifica și analiza conceptele și modelele “Echilibru Nash”,“Hawk-Dove“ și “Dilema Prizonierului” în contextul securității fizice și vom vedea cum acestea pot fi aplicate pentru a dezvolta strategii de securitate mai eficiente și mai adaptative situației reale din teren.

Scopul acestui demers este de a oferi, tuturor celor care fac analize de risc și nu numai lor, o înțelegere mai profundă a modului în care Teoria Jocurilor poate revoluționa analiza riscurilor la securitatea fizică și de a stimula o gândire strategică mai sofisticată în abordarea problemelor de securitate. Sper să descoperiți noi perspective și să vă provoc la o reflecție asupra complexității lumii în care trăim.

Fundamentul Teoretic …

Teoria Jocurilor, o ramură captivantă a matematicii aplicate, analizează interacțiunile strategice între decidenți raționali. Aceasta investighează modul în care indivizii fac alegeri în contexte unde rezultatele lor depind nu numai de propriile acțiuni, ci și de cele ale altor participanți. Formulată inițial de John von Neumann și Oskar Morgenstern în lucrarea lor „Theory of Games and Economic Behavior” din 1944, Teoria Jocurilor a pus fundația unei discipline care a avut un impact profund asupra economiei, politicii, psihologiei și a securității.

Un exemplu emblematic al teoriei jocurilor este “Dilema Prizonierului“, un scenariu conceput pentru a evalua loialitatea și cooperarea între doi complici arestați care sunt interogați în mod separat. Acest model a servit drept fundament pentru analiza comportamentelor în situații de conflict și cooperare și a fost extins în diverse domenii, inclusiv în negocieri comerciale, diplomație și chiar strategii militare.

În contextul securității fizice, Teoria Jocurilor poate fi utilizată pentru a modela și anticipa comportamentele adversarilor în situații de amenințări complexe. Prin simularea diferitelor scenarii de „jocuri”, experții pot anticipa mișcările potențiale ale infractorilor și pot dezvolta strategii de contracarare mai eficace. Aceasta abordare permite instituțiilor și organizațiilor de orice fel, să implementeze măsuri proactive, reducând astfel riscurile asociate cu amenințările fizice și digitale.

Teoria Jocurilor este mai mult decât un simplu instrument teoretic; ea reprezintă o modalitate prin care putem înțelege și modela lumea înconjurătoare. Aplicând această teorie în analiza complexităților lumii actuale, putem dezvolta noi abordări pentru gestionarea conflictelor și promovarea cooperării, elemente cruciale pentru securitatea și stabilitatea societății..

În domeniul securității fizice, Teoria Jocurilor reprezintă un instrument fundamental pentru anticiparea și modelarea comportamentului potențialilor agresori, dezvăluind nu doar posibilele lor acțiuni, ci și legăturile subtile dintre acestea. Această teorie permite profesioniștilor din securitate să nu se limiteze la reacționarea la amenințări, ci să le anticipeze, angajându-se într-un joc strategic continuu cu oponenții lor. În acest context, fiecare participant, fie că este agent de securitate sau potențial intrus, este văzut ca un jucător care își urmărește propriile interese, strategii și scopuri. Înțelegând strategiile adversarilor, un evaluator de risc poate elabora contramăsuri eficace. De pildă, în cadrul unei instalații securizate, aplicarea teoriei jocurilor ne ajută să simulăm diferite scenarii de intruziune și să analizăm cum diverse strategii de securitate ar putea influența deciziile unui intrus.

Un aspect cheie al Teoriei Jocurilor este capacitatea de a structura dileme, precum “Dilema Prizonierului”, scenariu în care două părți trebuie să hotărască dacă să coopereze sau să se trădeze reciproc, fără cunoștința alegerilor celuilalt. Acest concept ne poate ajuta să înțelegem cum, și de ce adversarii ar putea alege să colaboreze sau să concureze, de exemplu, în cazul unor grupuri de infractori care decid dacă să se alieze sau să se saboteze reciproc pentru a maximiza propriile câștiguri.

De asemenea, utilizarea Teoriei Jocurilor în securitatea fizică facilitează dezvoltarea de strategii care nu se bazează doar pe forță sau constrângeri fizice, ci și pe manipularea opțiunilor disponibile pentru adversari, în așa fel încât costul unei acțiuni nedorite să devină prohibitiv. Acest lucru poate fi realizat prin designul securității, care nu doar descurajează atacurile, dar și le canalizează într-un mod controlabil și predictibil, Teoria Jocurilor transformând securitatea fizică dintr-un răspuns reactiv într-o practică proactivă și strategică, unde fiecare mișcare este analizată și contracarată cu precizie, înainte de a putea deveni o amenințare reală. Această abordare nu doar că sporește eficacitatea măsurilor de securitate, dar adaugă un nivel de sofisticare și anticipație care este vital în lumea complexă și dinamică de astăzi.

Aplicarea Teoriei Jocurilor în Securitatea fizică …

În peisajul complex și în continuă dinamică al securității fizice, Teoria Jocurilor oferă un cadru valoros pentru a analiza și modela scenarii diverse, în care factorul uman și alegerile strategice joacă roluri extrem de importante. Voi prezenta trei scenarii care utilizează Teoria Jocurilor  pentru a ilustra aplicabilitatea teoriei în practică.

⛔️ Primul scenariu implică protecția infrastructurilor critice, cum ar fi centralele electrice sau sistemele de comunicații. Aici, Teoria Jocurilor poate fi folosită pentru a simula diverse tipuri de atacuri și pentru a analiza reacțiile posibile ale securității. 

De exemplu, se poate utiliza modelul jocului „Hawk-Dove” pentru a înțelege cum doi adversari pot alege să coopereze sau să se confrunte direct, în funcție de resursele pe care sunt dispuse să le risipească pentru controlul unui obiectiv strategic.

Să exemplific: Modelul jocului „Hawk-Dove” (cunoscut și sub numele de jocul „șoim-porumbel”) este un concept clasic în Teoria Jocurilor, folosit pentru a explora cum indivizii pot alege între agresiune și cooperare în competiția pentru resurse. Acest model este folosit adesea pentru a analiza comportamentele în conflict și cooperare, fiind aplicabil și în contextul securității fizice, cum ar fi protecția infrastructurilor critice.

Context: Să presupunem că avem doi actori (A și B) care concurează pentru controlul asupra unei resurse valoroase, de exemplu, accesul la un sistem de comunicații vital. Fiecare actor are două opțiuni de acțiune: să acționeze ca un „șoim” (hawk) sau ca un „porumbel” (dove).

• Șoim (Hawk): Dacă aleg să fie agresivi (șoimi), încearcă să câștige controlul complet asupra resursei. Dacă ambii aleg să fie șoimi, se vor lupta, ceea ce va duce la costuri ridicate pentru amândoi din cauza conflictului, fiecare suferind pierderi (să zicem -5 pentru fiecare).
• Porumbel (Dove): Dacă aleg să fie pasivi (porumbei), vor încerca să evite conflictul. Dacă amândoi aleg să fie porumbei, resursa va fi împărțită în mod egal între ei, fiecare beneficiind de o recompensă modestă (să zicem +3 pentru fiecare). Dacă unul este porumbel și celălalt șoim, șoimul va câștiga întreaga resursă (să zicem +6), în timp ce porumbelul nu va câștiga nimic (0).

Matricea de plată: Matricea de plată este un instrument folosit în Teoria Jocurilor pentru a reprezenta vizual și a analiza interacțiunile și deciziile posibile între jucători într-un joc strategic. Aceasta oferă o prezentare clară și structurată a opțiunilor fiecărui jucător, precum și a rezultatelor (sau „plăților”) asociate fiecărei combinații posibile de acțiuni ale jucătorilor.

Matricea de plată permite analiștilor și strategilor să evalueze rapid consecințele fiecărei opțiuni de strategie, să identifice strategii dominante sau echilibrele posibile (cum ar fi Echilibrul Nash), și să ia decizii informate în scenarii competitive sau cooperative. Aceasta este o unealtă esențială pentru înțelegerea și modelarea comportamentelor în diferite contexte, inclusiv în securitatea fizică.

• Șoim vs. Șoim: Amândoi jucătorii aleg să fie agresivi. Acesta este un rezultat de conflict direct, unde amândoi suferă pierderi (de exemplu, -5 pentru fiecare), reflectând costurile ridicate ale luptei pentru resursă.
• Șoim vs. Porumbel: Jucătorul A este agresiv iar B evită conflictul. În acest caz, A câștigă toată resursa (+6), în timp ce B nu câștigă nimic (0), reflectând situația în care agresivitatea primează asupra pasivității.
• Porumbel vs. Șoim: Rolurile se inversează față de cazul anterior; B este agresiv și câștigă toată resursa, iar A nu obține nimic.
• Porumbel vs. Porumbel: Ambii jucători aleg cooperarea sau evitarea conflictului. Resursa este împărțită egal, reflectând o situație de compromis mutual (+3 pentru fiecare).

Aplicabilitate: În contextul securității fizice, acest model poate ajuta evaluatorii de risc să înțeleagă modul în care diferite forțe (de exemplu, agenții de securitate și atacatori) ar putea interacționa în situația unui potențial atac asupra unei infrastructuri critice. De exemplu, dacă fiecare parte înțelege că un conflict direct (abordarea șoim) ar duce la pierderi mari pentru ambele părți, ar putea alege să coopereze sau să negocieze (abordarea porumbel), ducând la o soluție mai pașnică și mai eficientă din punct de vedere al resurselor.

⛔️ Un al doilea scenariu relevă securitatea evenimentelor mari, cum ar fi concertele sau meciurile sportive, unde Teoria Jocurilor ajută la planificarea desfășurării securității în fața unei multitudini de participanți și potențiali perturbatori. În acest context, poate fi aplicată “Dilema Prizonierului” pentru a determina cele mai eficiente metode de a încuraja comportamente cooperante între spectatori și forțele de ordine, minimizând astfel riscul de incidente violente.

Să exemplific: “Dilema Prizonierului” este un concept fundamental în teoria jocurilor, care ilustrează modul în care doi indivizi aleg între cooperare și trădare, fiecare fără să cunoască alegerea celuilalt. Aplicarea acestei teorii în securitatea evenimentelor mari, cum ar fi concertele sau meciurile sportive, poate oferi strategii utile pentru încurajarea cooperării între spectatori și forțele de ordine.

Context: Imaginați-vă un eveniment sportiv mare cu mii de spectatori. Autoritățile doresc să minimizeze incidentele violente și să asigure o experiență sigură și plăcută pentru toți participanții. Pentru acest lucru, este crucială cooperarea dintre spectatori și forțele de ordine.

Descrierea jocului:

• Jucătorii: Spectatorii și forțele de ordine.
• Strategiile:
  • Spectatorii pot alege să se comporte civilizat (Cooperare) sau să devină perturbatori (Trădare).
  • Forțele de ordine pot alege să fie moderate în supravegherea și intervențiile lor (Cooperare) sau să adopte măsuri stricte și represive (Trădare).

Plățile (rezultatele):

• Dacă ambele părți cooperează, evenimentul decurge lin și plăcut, cu incidente minime. Aceasta este situația ideală, oferind recompense maxime ambelor părți.
• Dacă spectatorii cooperează, dar forțele de ordine sunt represive, spectatorii pot simți că drepturile lor sunt încălcate, ceea ce poate duce la resentimente pe termen lung și scăderea cooperării la evenimentele viitoare.
• Dacă forțele de ordine cooperează dar spectatorii sunt perturbatori, forțele de ordine sunt puse într-o situație dificilă, unde trebuie să gestioneze dezordinea fără a recurge la măsuri drastice, ceea ce poate compromite securitatea.
• Dacă ambele părți trădează, rezultatul poate fi haotic, cu potențial de violență și distrugere, ceea ce duce la cele mai slabe rezultate pentru toți.

Aplicarea în practică:

Pentru a încuraja cooperarea, organizatorii evenimentului și autoritățile pot utiliza mai multe strategii bazate pe Teoria Jocurilor:

• Informare și comunicare transparentă: Clarificarea așteptărilor și consecințelor comportamentelor prin semnalizare vizibilă și anunțuri frecvente poate ajuta la stabilirea unui acord mutual de cooperare.
• Recompense pentru comportamentul bun: Stimularea comportamentului adecvat prin oferirea de premii sau recunoaștere pentru performanță excelentă.
• Monitorizare și feedback instant: Utilizarea tehnologiei pentru a monitoriza comportamentul și pentru a interveni rapid atunci când apar probleme minore, prevenind escaladarea lor.
• Exemple pozitive: Prezența vizibilă a forțelor de ordine comportându-se prietenos și profesional poate încuraja un răspuns similar din partea spectatorilor.

Prin analizarea opțiunilor în cadrul “Dilemei Prizonierului”, organizatorii pot crea un mediu în care cooperarea mutuală este cea mai atractivă opțiune pentru toate părțile implicate, asigurând desfășurarea sigură și plăcută a evenimentelor.

⛔️ Un al treile scenariu referitor la securitatea aeroporturilor ne arată cum, Teoria Jocurilor poate fi utilizată, de exemplu pentru a optimiza procesele de screening și pentru a contracara tacticile de evitare a detectării și voi exemplifica acest lucru prin utilizarea conceptului “Echilibrului Nash“.

Să exemplific: Echilibrul Nash este un concept central în teoria jocurilor, care descrie o situație în care niciun jucător nu poate să-și îmbunătățească rezultatul prin schimbarea propriei strategii, atâta timp cât ceilalți jucători își mențin strategiile constante. Cu alte cuvinte, este un set de strategii în care fiecare jucător alege cea mai bună strategie posibilă, luând în considerare strategiile alese de ceilalți jucători.

Context: În contextul securității aeroporturilor, putem considera un joc între agenții de securitate (jucătorul A) și pasagerii (jucătorul P). Agenții de securitate doresc să detecteze orice comportament sau obiect suspect pentru a asigura siguranța zborurilor, în timp ce pasagerii pot dori să evite controalele minuțioase pentru diverse motive, de la simpla grabă până la intenții mai puțin inocente.

Să presupunem că agenții de securitate au două strategii:

1. Screening intensiv (S): toți pasagerii sunt supuși unor controale amănunțite.
2. Screening aleatoriu (A): pasagerii sunt selectați la întâmplare pentru controale amănunțite.

Pasagerii, de asemenea, au două strategii:

1. Comportament conform (C): pasagerii respectă regulile și nu încearcă să ascundă nimic.
2. Comportament evasiv (E): pasagerii încearcă să ascundă obiecte sau să evite controalele.

Matricea de plăți pentru acest joc ar putea arăta astfel:

Valoarea din paranteze reprezintă prima cifră pentru utilitatea agenților de securitate și a doua pentru pasageri. Utilitățile negative sunt mai mici, indicând un cost sau disconfort crescut pentru ambele părți. De exemplu, un Screening Intensiv combinat cu un Comportament Conform ar genera disconfort din cauza timpului de așteptare și procedurilor stricte, de aceea ambele părți primesc -1. În schimb, un Comportament Evasiv în contextul unui Screening Intensiv este extrem de riscant și dezavantajos pentru ambele părți, de aceea agenții primesc -10 și pasagerul -2.

Pentru a identifica Echilibrul Nash, ne uităm după o situație în care niciuna dintre părți nu ar avea de câștigat schimbându-și unilater strategia. În acest scenariu, dacă agenții optează pentru Screening Aleatoriu, pasagerii ar avea un dezavantaj mai mic să adopte Comportament Conform, deoarece penalitățile sunt mai mici. În același timp, dacă pasagerii adoptă Comportament Conform, cea mai bună opțiune pentru agenți este Screening Aleatoriu, pentru a reduce costurile operaționale și disconfortul general. Astfel, combinația (Screening Aleatoriu, Comportament Conform) poate constitui un Echilibru Nash, reprezentând o strategie optimă mutuală, care maximiza eficiența securității fără a exacerba disconfortul pasagerilor.

Concluzia: Echilibrul Nash în contextul securității aeroporturilor, aplicând un screening aleatoriu combinat cu comportamentul conform al pasagerilor, oferă un compromis optim între eficiența securității și confortul pasagerilor. Această strategie reduce costurile operaționale și disconfortul general, fără a compromite securitatea. Implementarea unui astfel de sistem permite agenților de securitate să mențină un nivel adecvat de vigilență, în timp ce minimiza frustrările și întârzierile pentru pasageri iar asta demonstrază cum Teoria Jocurilor poate fi folosită strategic pentru a îmbunătăți procedurile de securitate într-un mod echitabil și eficient.

Fiecare dintre aceste scenarii demonstrează că Teoria Jocurilor nu este doar un concept teoretic, ci reprezintă o unealtă practică utilă pentru evaluatorii de risc care oferă strategii flexibile ce permit anticiparea și contracararea acțiunilor adversarilor într-un mediu dinamic și imprevizibil.

Implicații și considerații etice …

Aplicarea Teoriei Jocurilor în analiza riscurilor la securitatea fizică nu generează numai provocări tehnice și strategice, ci și dileme etice semnificative. În prezentarea mea m-am oprit la două dintre aceste dileme etice: impactul social și echilibrul dintre securitate și libertate personală.

• Primul aspect etic se referă la impactul social al implementării Teoriei Jocurilor în sistemele de securitate. Folosirea unor instrumente analitice care studiază comportamentul uman necesită colectarea și analizarea datelor personale. Acest lucru ridică dilema de a stabili un echilibru între nevoia de securitate și respectarea vieții private. De exemplu, în aeroporturi, monitorizarea comportamentelor pasagerilor ar putea ajuta la prevenirea actelor teroriste, însă ar putea duce și la profilare discriminatorie pe criterii etnice, de vârstă sau gen. Astfel de practici pot aliena populația și submina încrederea în autorități și instituțiile democratice. Prin urmare, este crucial ca aceste metode să fie reglementate riguros și transparent, asigurând utilizarea lor etică și nediscriminatorie.
• Al doilea aspect etic privește echilibrul delicat între securitate și libertate personală. În timp ce Teoria Jocurilor poate oferi strategii eficiente pentru prevenirea infracțiunilor și atacurilor, aceasta poate duce și la impunerea unor restricții severe asupra libertăților individuale. De exemplu, în contextul evenimentelor publice, strategiile de securitate bazate pe Teoria Jocurilor pot recomanda măsuri de control riguroase, care, deși pot crește securitatea, limitează simultan libertatea de mișcare și dreptul la intimitate al participanților. Astfel, decidenții trebuie să fie mereu conștienți de riscul de a transforma spațiile publice în fortărețe supravegheate, unde fiecare mișcare este monitorizată. Este esențial să se găsească un echilibru, astfel încât măsurile de securitate să nu devină opresive și să nu submineze valorile pe care pretindem că le protejăm.

Prin urmare, în timp ce Teoria Jocurilor poate aduce beneficii semnificative în gestionarea riscurilor de securitate fizică, ea trebuie abordată cu o conștiință clară a responsabilităților etice pe care le implică. Aceasta necesită o dezbatere continuă între experți în securitate, legiuitori, societatea civilă și publicul larg pentru a asigura că implementarea sa nu depășește limitele etice acceptabile și că nu compromite drepturile fundamentale ale individului în numele unei securități iluzorii. Astfel, Teoria Jocurilor, ca orice alt instrument puternic, necesită nu doar înțelepciune în utilizare, dar și integritate morală.

Concluzii și apel la acțiune …

Eu sper că am reușit să vă atrag atenția asupra faptului că Teoria Jocurilor poate aduce o perspectivă inovatoare și strategică în analiza, evaluarea și managementul riscurilor la securitate afizică. Prin aplicarea conceptelor de Echilibru Nash, Hawk-Dove și Dilema Prizonierului, se pot anticipa și modela comportamentele adversarilor, oferind o bază solidă pentru elaborarea strategiilor proactive și reactive în securitatea fizică. Această abordare nu doar că optimizează reacțiile la amenințări, dar și permite instituțiilor și organizațiilor de orice tip să dezvolte contramăsuri eficiente, transformând securitatea fizică dintr-un răspuns reactiv într-o practică proactivă și strategică.

Pentru a avansa în direcția unei securități fizice mai eficiente, mult mai complexă decât o știam noi până acum, pentru că trebuie adaptată la realitățile complexe ale lumii moderne, este eficientă adoptarea și integrarea Teoria Jocurilor în analiza riscurilor. Invit toți experții în securitate, și mă refer în special la consultanții de securitate, evaluatorii de risc la securitatea fizică și managerii de securitate să exploreze avantajele acestei abordări și să integreze aceste cunoștințe în strategiile lor de asigurare a securității fizice. De asemenea, cred eu, trebuie să continuăm cercetările în acest domeniu, pentru a extinde și rafina modelele teoretice ale Teoriei Jocurilor, adaptându-le la provocările specifice securității fizice. 

Promovez un schimb liber de idei între diverse domenii, cu scopul de a obține o securitate eficientă care nu compromite libertățile și demnitatea umană. Susțin un echilibru atent între nevoia de securitate și respectarea libertăților individuale, asigurând o abordare etică a problemelor de securitate și fac apel la o acțiune concertată din partea tuturor pentru a modela un viitor în care securitatea și etica sunt strâns legate, spre beneficiul întregii societăți.