Prevenirea Criminalității prin Proiectarea Mediului Înconjurător (CPTED) este o abordare multidisciplinară ce urmărește reducerea criminalității și a sentimentului de teamă asociat acesteia. Strategiile acestei metode au ca scop diminuarea victimizării, descurajarea intențiilor infracționale și consolidarea spiritului comunitar pentru a permite locuitorilor/angajaților să-și asume controlul asupra zonelor în care trăiesc și muncesc, reducând astfel oportunitățile de comitere a infracțiunilor.
Această abordare îmbină elemente de arhitectură, planificare urbană și administrare a facilităților, fiind uneori denumită “Design out Crime (DOC), Defensible Space sau Crime Prevention Through Urban Development (CPT-UD). De asemenea, metoda abordează și mediul social, încurajând dezvoltarea sentimentului de comunitate pentru a reduce motivațiile ce stau la baza actelor infracționale. Distincția între oportunitatea și motivația infracțională marchează, dipă cum veți vedea, diferența între prima și a doua generație a acestei abordări. Deși inițial nu oferea strategii specifice pentru consolidarea coeziunii sociale, practicienii experimentați recunosc că mediul fizic nu poate fi separat de contextul social în care funcționează. CPTED este o strategie eficientă nu doar pentru spațiile publice așa cum greșit înțeleg unele persoane, ci și pentru companiile private, școli, spitale și alte organizații. Prin integrarea principiilor CPTED, aceste entități pot crea un mediu mai sigur, reducând riscul infracționalității iar acest lucru îl voi exemplifica.
Contextul de mediu al riscului de criminalitate și de securitate …
SR ISO 31000:2018 Managementul riscului – Linii directoare, definește riscul ca “efect al incertitudinii asupra obiectivelor” exemplificând prin trei note:
- NOTA 1: Efect înseamnă o deviere de la ceea ce se preconizează. El poate fi pozitiv, negativ sau ambele și poate trata, crea sau conduce la oportunități și amenințări.
- NOTA 2: Obiectivele pot avea diverse aspecte și categorii și pot fi aplicate la diverse niveluri.
- NOTA 3: Riscul este de obicei exprimat în termeni de surse de risc, evenimente potențiale, consecințele acestora și plauzibilitatea acestora.
În contextul securității, riscul este format din trei componente: active, amenințări și vulnerabilități. Riscurile legate de infracțiuni și securitate se bazează pe valoarea activelor în raport cu amenințările și vulnerabilitățile asociate. Această metodă poate fi considerată o aplicare practică a standardului ISO 31000, concentrându-se în special pe riscurile de infracțiuni și securitate. Amenințările și vulnerabilitățile afectează probabilitatea de apariție a riscului, în timp ce activele influențează consecințele acestuia. Activele pot include starea actuală a mediului fizic construit și obiectele de valoare financiară, dar pot fi și intangibile, având valori imateriale. Riscurile de securitate provin din posibili făptuitori sau situații periculoase. Pentru a le aborda eficient, este esențial să înțelegem natura fiecărei amenințări. Acest proces implică:
- Prioritizarea scenariilor cu cea mai mare probabilitate de a se produce, analizându-le ca pe niște povești.
- Definirea clară a subiectului principal al fiecărui scenariu.
- Oferirea de detalii despre trei aspecte cheie:
- Cine: Caracteristicile și motivațiile potențialilor infractori
- Unde: Locația sau contextul în care ar putea avea loc incidentul
- Cum: Metodele, instrumentele sau tacticile care ar putea fi folosite
Abordarea aceasta structurată ajută la o mai bună pregătire și la dezvoltarea de strategii de prevenire și răspuns adecvate.Vulnerabilitățile reprezintă oportunitățile pentru efecte negative și lipsa de eficacitate a contramăsurilor asociate. Riscurile de criminalitate și securitate cresc atunci când un infractor motivat și o țintă potrivită se întâlnesc în timp și spațiu fără contramăsuri adecvate. Pentru a reduce oportunitatea comiterii unei infracțiuni, abordarea convențională implică eliminarea unuia sau mai multor factori din triunghiul riscului de criminalitate și securitate. Evenimentele infracționale necesită prezența simultană a acestor trei factori.
Aspecte cheie ale CPTED …
Conform ISO 22341, organizația ar trebui: să își bazeze strategiile de prevenire a criminalității și de securitate pe înțelegerea oportunităților de comitere a infracțiunilor; să identifice următoarele patru considerente în etapa de început a unui proiect:
- UNDE: locația exactă și tipul de zonă;
- CE: problemele de criminalitate care apar în zonă în prezent sau în viitor;
- CINE: părțile interesate implicate în zonă;
- CUM: tratarea criminalității și a riscurilor de securitate (de exemplu, contramăsuri) într-un mod eficace și eficient.
1. UNDE – Identificarea zonei
Urbanizarea este un factor cheie în riscurile de producere a infracțiunilor, cu rate mai mari în orașele mari, iar statutul socio-economic scăzut crește aceste riscuri. Securitatea unui nou spital, de exemplu, situat într-o zonă urbană, poate fi îmbunătățită printr-o planificare atentă. Pentru un spital nou, trebuie luate în considerare diverse tipuri de zone:
- Spații publice (accesul liber la intrări, parcuri și grădini ale spitalului);
- Cartierele înconjurătoare (zone rezidențiale, centre comerciale și industriale);
- Planificarea utilizării terenurilor și infrastructurii (locația clădirii și accesul la transport).
Zone specifice precum parcările, stațiile de transport public și intrările trebuie să urmeze cerințele legale de securitate. Este esențial să se stabilească dacă zona spitalului este nouă sau existentă. Pentru un spital nou, riscurile pot fi evaluate pe baza teoriei și a experiențelor din proiecte similare. Într-o zonă existentă, riscurile pot fi analizate folosind date despre criminalitate, sondaje, audituri de securitate, opiniile rezidenților și profesioniștilor, observații și interviuri cu victimele și infractorii pentru a dezvolta măsuri de securitate adecvate.
2. CE – Identificarea problemelor
După ce zona pentru noul spital a fost identificată, ar trebui să ne punem următoarele, două întrebări:
- Care sunt problemele de criminalitate din această zonă?
- Ce probleme de criminalitate pot apărea în viitor în zona acestui spital propus?
Problemele care trebuie luate în considerare pot varia, de la teama de infracționalitate și comportament antisocial până la infracțiuni majore. Unii factori care afectează securitatea nu sunt specifici spitalului, ci sunt influențați de condiții mai largi. Problemele de securitate și infracționalitate pot fi clasificate în trei categorii:
- Infracțiuni penale (înregistrate oficial de poliție);
- Comportament antisocial (dezordine);
- Teama de criminalitate.
În plus față de criminalitate, comportament antisocial și teama de criminalitate, identificarea problemelor trebuie să ia în considerare și tendința spitalului de a atrage infracționalitate sau de a genera teama de infracționalitate. Acest lucru implică evaluarea riscului ca spitalul să devină un punct de atracție pentru infractori sau să sporească anxietatea legată de siguranță în rândul pacienților și personalului.
3. CINE – Părțile interesate
Prevenirea și reducerea criminalității și a fricii de criminalitate în zonele noi și existente prin planificare și design urban implică inevitabil multe părți interesate. Gestionarea mediului este un domeniu complex, cu componente interactive multi-dimensionale, necesitând colaborare pe tot parcursul procesului. Scopul este de a asigura securitatea și de a oferi un mediu fizic și social de calitate pentru o zonă. Pentru spitalul din exemplul nostru, principalele părți interesate pentru CPTED sunt organismele guvernamentale și de reglementare, profesioniștii din domeniul arhitecturii și designului, evaluatorii de risc la securitatea fizică, profesioniștii în securitatea fizică, grupurile non-profit și comunitare, proprietarii și autoritățile contractante, rezidenții și utilizatorii spațiului. Principalii parteneri implicați în procesul decizional sunt proprietarii și autoritățile contractante. Principalii practicieni care pot contribui la procesul de planificare sunt specialiștii care aduc expertiză proiectului:
- Designeri și planificatori: urbanisti, arhitecți, arhitecți peisagiști, ingineri de transport/trafic și ingineri civili;
- Profesioniști din domeniul aplicării legii și securității: ofițeri de prevenire a criminalității, ofițeri de sprijin pentru victime, consultanți de securitate, evaluatori de risc la securitatea fizică, companii de securitate private și companii de asigurări;
- Lucrători sociali: asistenți sociali, mediatori de conflicte și asistenți pentru grupuri defavorizate;
- Sociologi și psihologi.
Rolul lor este, strict de a furniza servicii. Când proiectul este implementat, pot fi angajați și manageri de proiect sau contractori de către proprietarul proiectului. Rezidenții și utilizatorii constituie utilizatorii finali ai spitalului. Este necesară o atenție deosebită pentru comunicarea și consultarea cu utilizatorii finali sau grupurile de rezidenți.
4. CUM – Strategii și măsuri
Criminalitatea și teama de criminalitate pot fi reduse prin planificare urbană și design de clădiri în zonele noi și existente. Pentru ca această abordare să fie eficientă, este necesară o metodă țintită, în care trei întrebări preliminare (cine, unde, cum) trebuie abordate înainte de a decide ce măsuri vor fi luate și de către ce părți interesate. După ce aceste trei întrebări sunt clarificate, se pot lua în considerare următoarele întrebări pentru a lua o decizie:
- Ce acțiuni ar putea fi posibile, necesare și fezabile;
- Cum vor fi implementate și executate aceste acțiuni.
Aceste întrebări se referă la identificarea unei metodologii și a unui proces despre:
- Cum să se planifice programele CPTED într-un mod durabil și eficient din punct de vedere al costurilor, cu minimizarea problemelor de „deplasare a criminalității”;
- Cum să se combine supravegherea naturală (și/sau controlul accesului) cu supravegherea mecanică/electronică și organizată (și/sau controlul accesului);
- Cum să se implementeze programe fizice CPTED și/sau programe sociale CPTED cu participarea părților interesate în diverse moduri.
Pentru spitalul propus, această abordare ar implica identificarea locului cel mai potrivit pentru construcție, evaluarea problemelor de securitate și criminalitate potențiale și implicarea părților interesate, cum ar fi autoritățile locale, rezidenții și profesioniștii din domeniul securității. Acțiunile posibile ar putea include instalarea de camere de supraveghere, iluminarea adecvată a spațiilor exterioare și implementarea unor programe comunitare de siguranță. Implementarea ar necesita o colaborare strânsă între proiectanți, autorități și comunitate, asigurând astfel un mediu sigur și protejat pentru pacienți și personal.
Generațiile CPTED …
Există două generații CPTED prezentate de standardul ISO 22341 și de “International CPTED Association” (ICA) dar există și teoria unui CPTED de a treia generație.
CPTED de primă generație (ICA) … Prima generație CPTED cuprinde o jumătate de secol de abordări menite să minimizeze sau să prevină activitățile infracționale prin proiectarea mediului înconjurător. Spre deosebire de metoda apărării în adâncime, care utilizează mai multe obstacole fizice pentru a proteja potențialele ținte, CPTED de primă generație pune accentul pe crearea de spații care promovează utilizarea legală, descurajând în același timp comportamentul ilegal. Cu toate acestea, această abordare se confruntă cu critici din partea experților în criminalitate. Aceștia susțin că multe tactici de mediu nu fac decât să mute activitățile infracționale, în loc să le reducă efectiv. În plus, CPTED de primă generație are limite, deoarece presupune că infractorii acționează întotdeauna rațional, ceea ce nu este întotdeauna cazul. De asemenea, aceasta prezintă puncte slabe atunci când este aplicată la scenarii bazate pe evenimente mai degrabă decât la situații axate pe proprietate, în special atunci când este utilizată ca strategie de sine stătătoare.
CPTED de primă generație sau CPTED Fizic cum este definit în standardul ISO 22341 se bazează pe conceptul spațiului defensibil al lui Newman* și include patru principii cheie:
- Territoriality / Territorial control (Teritorialitate/Control teritorial): Proiectarea spațiilor semi-publice în zonele rezidențiale pentru a încuraja proprietatea informală de către rezidenți, făcând mai dificilă acțiunea infractorilor. Atunci când rezidenții văd spațiile din jurul caselor lor ca fiind ale lor, sunt mai predispuși să aibă grijă de acele spații și să exercite o influență pozitivă. Plasarea activităților sigure, cum ar fi vânzătorii de mâncare, poate, de asemenea, să sporească controlul teritorial. În companii private, controlul teritorial poate include parcări delimitate clar pentru angajați și vizitatori, semnalizări de proprietate privată și utilizarea cardurilor de acces. În școli, zonele de joacă supravegheate și intrările controlate pot îmbunătăți sentimentul de siguranță. În spitale, zonele restricționate și paznicii pot asigura controlul teritorial, etc.
- Natural surveillance (Supravegherea naturală): Îmbunătățește vizibilitatea prin iluminat, peisagistică și linii de vedere clare, permițând rezidenților să observe casual spațiile semi-publice, reducând oportunitățile de infracțiuni și frica. Acest principiu este legat de influența teritorială și utilizează conceptul de “ochii pe stradă” al lui Jacob. În companii private, supravegherea naturală poate include birouri cu pereți de sticlă și iluminat strategic pentru vizibilitate sporită. În școli, ferestre mari în sălile de clasă și coridoare bine iluminate permit monitorizarea ușoară. În spitale, zonele de așteptare cu vedere deschisă și iluminarea nocturnă contribuie la supravegherea naturală.
- Image and Milieu (Imagine și mediul înconjurător): Se concentrează pe caracteristicile sociale ale rezidenților și percepția lor asupra zonelor din apropiere. Newman a sugerat mini-cartiere pentru a încuraja legăturile comunitare și a avertizat împotriva construirii lângă zone cu rate mari de criminalitate. Conceptul include menținerea proprietăților pentru a semnala grijă și siguranță prin îndepărtarea graffiti-urilor, curățenia și înfrumusețarea. În companii private, menținerea fațadelor curate și organizarea periodică a spațiilor verzi promovează un mediu sigur. În școli, îndepărtarea graffiti-urilor și întreținerea locurilor de joacă semnalează grijă și siguranță. În spitale, curățenia constantă și zonele de așteptare bine întreținute îmbunătățesc percepția de securitate și ordine.
- Access control (Controlul accesului): Sprijină influența teritorială prin utilizarea strategiilor arhitecturale pentru a limita accesul la proprietăți, asigurând controlul de către rezidenții legitimi sau administratori. Aceasta include controalele de acces stradal, cum ar fi barierele rutiere, pentru a crea mini-cartiere în zonele rezidențiale sau peisagistică pentru a reglementa accesul în fața clădirilor. În companii private, controlul accesului poate include utilizarea cardurilor de acces și instalarea turnichetelor la intrare. În școli, porțile securizate și identificarea vizitatorilor la intrare sunt esențiale. În spitale, accesul controlat la secții sensibile și utilizarea camerelor de supraveghere contribuie la menținerea unui mediu sigur.
*”Defensible Space; Crime Prevention Through Urban Design” by Oscar Newman
Notă! ISO 22341 prezintă șase strategii pentru CPTED Fizic pe care le voi prezenta în articolele următoare:
- Natural surveillance – supraveghere naturală;
- Natural access control – controlul natural al accesului;
- Territorial reinforcement – consolidarea teritoriului;
- Image and management/maintenance – imaginea și managementul/întreținerea;
- Activity support – susținerea activității;
- Site hardening/target hardening – întărirea amplasamentului / întărirea obiectivului.
CPTED de a doua generație (ICA) … CPTED de a doua generație se bazează pe principiile originale prin încorporarea aspectelor sociale și culturale specifice fiecărei comunități. Ea nu este menită să înlocuiască CPTED de primă generație, ci mai degrabă să o îmbunătățească prin adăugarea de strategii care promovează coeziunea socială alături de elementele fizice de proiectare. Pentru a înțelege pe deplin CPTED de a doua generație, este important să privim prevenirea criminalității ca pe un proces continuu, mai degrabă decât ca pe o condiție statică. În timp ce CPTED de primă generație se concentrează în primul rând pe tactici de proiectare a mediului înconjurător pentru a ține infractorii departe de o zonă, CPTED de a doua generație adoptă o abordare mai largă și mai holistică, strategiile sociale urmărind să creeze un sentiment de comunitate și coeziune socială pe o perioadă mai lungă de timp. CPTED de a doua generație sau CPTED Social adaugă patru elemente cheie:
- Social cohesion (Coeziune socială): Îmbunătățește relațiile sociale pozitive în cadrul cartierelor locale, concentrându-se pe rezolvarea problemelor locale. Programe precum Neighbourhood Watch reduc spargerile, în timp ce grupurile sociale abordează problemele legate de calitatea vieții. Aceste strategii sunt direcționate în cadrul cartierelor specifice și adesea folosesc principiile CPTED de prima generație pentru a sprijini inițiativele sociale. În companii private, coeziunea socială poate fi promovată prin programe de team-building și activități de voluntariat în comunitate. În școli, cluburile extracurriculare și proiectele de grup ajută la întărirea legăturilor între elevi. În spitale, grupurile de suport pentru pacienți și întâlnirile regulate ale personalului medical contribuie la coeziunea socială.
- Community culture (Cultura comunității): Promovează un scop comun prin evenimente culturale, festivaluri de artă și muzică și activități de placemaking. Aceste programe ajută rezidenții să formeze legături puternice și întăresc CPTED de prima generație prin cultivarea unui sentiment de comunitate și apartenență între grupuri diverse. În companii private, cultura comunității poate fi promovată prin organizarea de festivaluri interne, zile tematice și evenimente sociale. În școli, festivalurile de artă și muzică, precum și evenimentele culturale ajută la crearea unui sentiment de comunitate. În spitale, activitățile culturale și atelierele de artă pentru pacienți și personal contribuie la consolidarea legăturilor comunitare.
- Connectivity (Conectivitate): Vizează prevenirea practicilor de excludere prin conectarea cartierelor cu zonele înconjurătoare și comunitățile mai largi. Strategiile includ conexiuni fizice (cum ar fi alei legate) și conexiuni sociale (evenimente comune), precum și linii de comunicare formale și alianțe. Conectivitatea implică, de asemenea, colaborarea cu niveluri superioare de guvernare pentru finanțare și sprijin. În companii private, conectivitatea poate fi promovată prin parteneriate cu alte firme și participarea la rețele de afaceri. În școli, organizarea de evenimente comune cu alte instituții de învățământ și comunitatea locală întărește legăturile. În spitale, colaborările cu centre medicale și programele comune de sănătate îmbunătățesc conectivitatea.
- Threshold Capacity (Capacitatea de prag): Acest concept, cu rădăcini în ecologia socială, se referă la diverse aspecte ale proiectării și resurselor comunității. Acesta ia în considerare factori precum modul de utilizare a terenurilor, amploarea și dimensiunea dezvoltărilor, densitatea populației și amestecul de diversitate socială, culturală și de utilizare a terenurilor. Prea puțin dintr-un element sau prea mult din altul afectează capacitatea de prag. În CPTED, încurajează utilizarea diversificată a terenurilor și diversitatea demografică în cadrul cartierelor, de exemplu. Acest concept promovează zone unde rezidenții pot socializa, face cumpărături și recrea, evitând în același timp utilizările terenurilor care ar putea afecta siguranța, cum ar fi un număr excesiv de unități care servesc alcool sau locații de trafic de droguri. În companii private, capacitatea de prag poate fi realizată prin integrarea spațiilor de recreere și zone de relaxare pentru angajați. În școli, crearea de parcuri și terenuri de sport unde elevii pot socializa și desfășura activități recreative. În spitale, includerea cafenelelor și a grădinilor terapeutice pentru pacienți și personal contribuie la diversitatea utilizării spațiului.
CPTED de a trei generație … Cea de-a treia generație CPTED se concentrează pe o abordare ecologică durabilă pentru a îmbunătăți calitatea vieții în mediul urban și a promova imaginea orașului ca fiind accesibil, sigur și securizat. De asemenea, urmărește să creeze un sentiment de apartenență și integrare în comunitate, solicitând implicarea activă și participarea cetățenilor la îmbunătățirea condițiilor de viață urbană.
NOTĂ! Pentru CPTED de a treia generație voi scrie un articol independent de această serie care are referințe speciale la standardul ISO 22341.
Pentru mai multe informații, vă invit să descărcați, GRATUIT, “Ghidul de Prevenire a Criminalității prin Proiectarea Mediului Înconjurător pentru Unitățile Administrativ Teritoriale din România“.
Impresiile voastre pozitive, sau negative, și recomandările pentru următoarele articole, contează. Lectură plăcută!