“Ceea ce vedem acum este o formă de populism intelectual, în care experții sunt batjocoriți, iar cunoștințele și abilitățile obținute în urma anilor de studiu și experiență sunt desconsiderate”. (Tom Nichols)
Ne-am obișnuit, din păcate, să vedem tot mai des cum opiniile și recomandările experților, bazate pe ani de studiu și experiență documentată în domeniile lor, sunt ignorate sau chiar contestate de persoane care nu pot dovedi niciun fel de calificare sau specializare relevantă. Această tendință îngrijorătoare se manifestă tot mai puternic în societatea noastră, în ciuda faptului că opiniile calificate ar trebui să reprezinte punctul de plecare pentru deciziile importante care ne afectează viețile.
Fenomenul, descris amănunțit de Tom Nichols în cartea sa, “Sfârșitul competenței – Discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale”, ilustrează o tendință îngrijorătoare de desconsiderare a cunoștințelor acumulate prin studiu riguros și practică îndelungată. Acesta este contextul în care opinii bazate pe impresii superficiale sau informații neverificate capătă, inexplicabil, o greutate comparabilă cu recomandările specialiștilor consacrați.
Este un fenomen ce depășește granițele naționale și se manifestă în toate domeniile de activitate, de la politică la sănătate, de la educație la mediu, etc. Oricine cu acces la internet, poate acum să emită judecăți pe teme complexe, în ciuda lipsei unor cunoștințe de bază. Acest “egalitarism informațional” pare să fie alimentat de o combinație de democratizare excesivă a informației și de o erodare a încrederii în instituțiile tradiționale de cunoaștere.
Mai mult decât atât, în această arenă digitală, voci neautorizate nu doar că își fac auzită prezența, dar sunt și adesea amplificate de algoritmi care favorizează controversa în detrimentul adevărului obiectiv. Rezultatul? O confuzie generalizată între “a avea dreptul la opinie” și “a avea o opinie justificată”. Astfel, fundamentele care susțin o societate informată și responsabilă sunt erodete zilnic prin reducerea importanței și credibilității expertizei.
Mă sperie gândul că în zilele noastre, o persoană fără nicio expertiză dovedită într-un anumit domeniu poate să aibă un cuvânt greu de spus atunci când se iau decizii cruciale în acel domeniu. Cum ajungem într-o lume în care părerile necalificate sunt tratate ca și cum ar avea aceeași greutate ca recomandările profesioniștilor, ba uneori chiar le depășesc în influență? Este ca și cum am fi căzut pradă unei iluzii colective, uitând că adevărata autoritate provenea, de fapt, din cunoștințele aprofundate și din experiența acumulată de-a lungul anilor de către specialiști. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că această atitudine de ignorare a competenței devine tot mai răspândită și mai puternică, mai ales atunci când persoanele fără nicio calificare ajung să ocupe funcții cheie în diverse instituții care reglementează și coordonează domenii de activitate vitale. Cum putem avea încredere că deciziile lor vor fi în interesul nostru, al tuturor, dacă acestea nu se bazează pe expertiza acumulată de-a lungul anilor de către experți?Este ca și cum am fi căzut într-o capcană a ignoranței, în care ne-am convins că toți avem dreptul la o opinie, indiferent de nivelul nostru de cunoaștere. Am ajuns să dăm prioritate mesajelor spontane și imediate care ne atrag într-un mod superficial, în dauna adevărului și a raționalității care necesită un efort mai mare de înțelegere și reflecție.
“Ignoranța nu este o virtute, iar dreptul la opinie nu înseamnă că toate opiniile trebuie luate în considerare în mod egal, mai ales atunci când există dovezi și expertiză științifică solidă.” (Neil deGrasse Tyson)
În acest context tulbure, articolul de față își propune să exploreze cauzele și consecințele acestui fenomen, dar și să ofere soluții prin care să reconstruim respectul pentru cunoaștere autentică și pentru cei care o produc. Este o invitație la reflecție asupra modului în care apreciem și folosim expertiza în era informației omniprezente. Această tendință de a ignora sau subestima expertiza își are rădăcinile în transformările semnificative care s-au produs în domenii precum educația, mass-media și tehnologia. În ultimele decenii, accesul la informație a fost radical democratizat. Inițial, acest lucru părea o promisiune a emancipării intelectuale; oricine, indiferent de locul în care se află, poate accesa cunoștințe care anterior erau rezervate academiilor și bibliotecilor elitiste.
Totuși, această avalanșă de informații nu a venit și cu instrumentele necesare pentru a distinge între cunoaștere profundă și superficialitate. Sistemul educațional, care ar fi trebuit să pregătească elevii și studenții să navigheze prin această mare de date, adesea a eșuat în a învăța tinerii cum să exercite gândirea critică și să evalueze sursele. În același timp, media, odată gardian al informației verificate, a început să fie înlocuită de platformele online unde volumul și viteza informației au depășit capacitatea de verificare. Televiziunile și presa scrisă sunt acum în concurență cu bloguri și rețele sociale unde oricine poate publica orice, fără filtrul verificării. Astfel, în timp ce accesul la informație a crescut exponențial, capacitatea de a procesa și înțelege această informație într-un mod profund și critic a rămas deficitară, lăsând spațiu pentru eroare și manipulare.
Îmi stăruie în minte un fapt paradoxal: pe măsură ce accesul la informație a devenit mai facil și mai răspândit, datorită tehnologiilor moderne, asistăm la o erodare a încrederii în cunoștințele aprofundate și în autoritatea celor care le dețin. Pare că există o încredere a unora că simpla posibilitate de a consulta o multitudine de surse online le dă și dreptul de a judeca la fel de bine ca un specialist care și-a dedicat întreaga carieră studiului unui domeniu.
Tot mai multe persoane consideră că opinia lor personală, formată spontan și fără niciun fundament solid, are aceeași greutate cu recomandările fundamentate științific ale profesioniștilor. Această mentalitate că “toți am avea dreptul la o opinie” a devenit tot mai predominantă, chiar și atunci când este vorba de chestiuni ce necesită cunoștințe aprofundate. Parcă am fi uitat, iar pentru unii, probabil că nici nu au știut vreodată, că valoarea unei opinii se măsoară prin rigoarea și profunzimea cunoștințelor care stau la baza ei.
Eu cred că acest fenomen al ignorării competenței a fost, de fapt, amplificat de o criză mai profundă a autorității în general. În era digitală, în care informația este atât de ușor accesibilă, oamenii au tendința de a crede că pot avea acces direct la adevăr, fără a mai depinde de intermediari, fie ei specialiști sau instituții. Suntem mai degrabă tentați să ne încredem în ceea ce ne spune un influencer pe rețelele sociale, decât în concluziile unei echipe de cercetători cu o activitate științifică vastă. Această atitudine de a refuza autoritatea cuiva pe baza cunoștințelor sale a dus la erodarea încrederii în expertiză și la o slăbire a rolului pe care ar trebui să-l joace specialiștii în modelarea deciziilor care afectează viețile tuturor. Este ca și cum am fi căzut într-un cerc vicios, în care respingem tot mai mult opinia celor competenți, în timp ce dăm o atenție disproporționată vocilor necalificate, doar pentru că acestea par mai accesibile și mai ușor de înțeles.
Îmi este teamă că această tendință ne va duce într-o direcție periculoasă, în care incompetența va fi premiată, în timp ce adevărata experiență și cunoaștere vor fi marginalizate. Trebuie să găsim modalități de a readuce în prim-plan valoarea fundamentală a expertizei, altfel riscăm să ne scufundăm într-o lume a ignoranței, în care deciziile vitale vor fi luate fără a se ține seama de opiniile calificate ale experților/specialiștilor.
“În era digitală, în care informația este accesibilă la un click distanță, oamenii sunt tot mai tentați să se bazeze pe surse necalificate, în detrimentul experților și al instituțiilor consacrate. Această atitudine erodează încrederea publică și ne îndepărtează de adevăr.” (Yuval Noah Harari, “21 de lecții pentru secolul XXI”)
Consider important să revin asupra impactului rețelelor sociale asupra modului în care percepem expertiza și validitatea informațiilor. Platformele de social media, prin natura și arhitectura lor, favorizează conținutul care generează angajament maxim, indiferent de veridicitatea sau profunzimea acestuia. Algoritmii care stau la baza acestor platforme sunt proiectați să promoveze conținutul care atrage clicuri, vizualizări și interacțiuni, ceea ce adesea corespunde mai mult emoției decât rațiunii.
În mediul digital actual, persoane fără calificare dobândesc adesea o influență egală sau chiar mai mare decât a experților recunoscuți, deoarece opiniile controversate sau exagerate sunt mai predispuse să genereze reacții rapide și puternice. Aceasta creează o iluzie de egalitate între opinii bazate pe cunoaștere profundă și cele bazate pe supoziții superficiale sau chiar eronate. Mai mult, această distorsiune alimentată de algoritmi subminează încrederea publicului în cunoașterea tradițional verificată și validată, ducând la scepticism crescut față de experți și instituții academice. Astfel, rețelele sociale contribuie semnificativ la erodarea bazei de cunoaștere pe care se fundamentează decizii critice în societatea modernă.
Pe de altă parte, politizarea expertizei a devenit un fenomen tot mai vizibil și dăunător în dezbaterile contemporane. Într-o eră dominată de polarizare ideologică, expertiza nu mai este evaluată pe baza meritelor sale intrinseci, ci prin prisma alinierii cu ideologiile politice. Această tendință periculoasă duce la discreditarea profesionaliștilor și a științei, subminând fundamentele pe care se bazează deciziile informate în societate. Fie că vorbim de schimbările climatice, de gestionarea sănătății publice sau de politici economice, expertiza este frecvent atacată dacă concluziile sale contravin agendei unui grup politic. Acest lucru nu doar că erodează încrederea publicului în profesioniști și instituții, dar și distorsionează procesul prin care cunoașterea este acumulată și aplicată. În loc să fie văzută ca o resursă valoroasă, expertiza este adesea percepută ca o armă în lupta ideologică, reducând complexitatea realităților științifice la simplisme partizane. Rezultatul este o societate în care deciziile critice sunt influențate de convingeri, mai degrabă decât de fapte verificate, iar progresul în domenii esențiale este stânjenit de lupte ideologice. În acest context, e esențial să recunoaștem și să contracarăm politizarea expertizei pentru a proteja integritatea cunoașterii și a deciziilor bazate pe dovezi.
“Atunci când expertiza este subordonată intereselor politice, adevărul și rațiunea devin victime colaterale.” (Barack Obama)
Implicații pe termen lung și consecințe îngrijorătoare
Eu cred că trebuie să ne concentrăm atenția asupra implicațiilor grave pe care le are această tendință. Când persoane fără nicio calificare relevantă ajung să aibă un cuvânt greu de spus în luarea unor decizii cruciale, ne putem aștepta la consecințe dezastruoase pentru bunăstarea noastră, atât individuală, cât și colectivă.
Mă îngrijorează foarte tare că indivizi fără nicio expertiză documentată reușesc să ocupe funcții-cheie în diverse instituții cu atribuții vitale pentru societate. Mă gândesc, de exemplu, la persoane care ajung să coordoneze domenii precum sănătatea publică, managementul dezastrelor naturale sau reglementarea industriei energetice, fără a avea în spate o experiență și o pregătire adecvate. Cum am putea avea încredere că deciziile luate de aceste persoane vor fi în interesul nostru, al tuturor cetățenilor, dacă ele nu se bazează pe expertiza acumulată de-a lungul anilor de către specialiștii din domeniile respective? Există riscul evident ca aceste decizii să fie influențate de interese personale, de ideologii înguste sau pur și simplu de o lipsă de înțelegere aprofundată a problematicilor în cauză.
Deciziile bazate pe informații greșite pot avea consecințe devastatoare, iar exemplele din sănătate publică, politică și economie ilustrează clar pericolele ignorării expertizei calificate. În sănătate publică, ignorarea sfaturilor medicale și a cercetărilor științifice a condus la crize de sănătate evitabile. Un exemplu notoriu este reemergența bolilor prevenibile prin vaccinare, cum ar fi rujeola, în comunități unde credințele antivaccinare au câștigat teren în fața consensului științific.
- În politică, deciziile informate greșit pot submina stabilitatea și securitatea. Decizia de a invada Irakul în 2003, bazată pe informații eronate despre armele de distrugere în masă, a avut repercusiuni pe termen lung asupra stabilității regionale și a costat vieți, resurse financiare și credibilitate internațională. Aceasta a demonstrat cum politica poate distorsiona evaluarea expertizei în materie de securitate și intelligence.
- În economie, criza financiară globală din 2008 este un alt exemplu dezastruos al ignorării avertismentelor experților financiari despre riscurile crescânde în piața ipotecară și produsele financiare derivate. Ignorarea acestor semnale de avertizare a condus la un colaps economic care a avut efecte profunde asupra economiilor globale și a vieții oamenilor.
Aceste cazuri arată cum deciziile bazate pe informații incorecte sau interpretate greșit pot conduce la rezultate care nu numai că eșuează în a rezolva problemele inițiale, dar adesea agravează situația sau creează noi probleme. Astfel, este esențial ca decidenții să prioritizeze datele verificate și analizele profesioniștilor competenți pentru a guverna eficient și a proteja bunăstarea publică. Ignorarea acestei abordări bazate pe expertiză aduce riscuri pe care, în ultimă instanță, le suportă întreaga societate.
“Nu ceea ce nu știi te poate ucide, ci ceea ce crezi tu că știi, dar de fapt nu e adevărat.” (Mark Twain)
Erodarea încrederii în instituțiile care depind de expertiză specializată pentru a funcționa eficient reprezintă o amenințare semnificativă la adresa funcționării societății. Fie că vorbim despre instituții medicale, științifice, educaționale sau guvernamentale, toate se bazează pe un fundament de cunoaștere aprofundată și respect pentru expertiza acumulată de-a lungul anilor. În contextul actual, unde scepticismul și relativismul informațional prosperă, aceste instituții sunt adesea văzute ca fiind elitiste sau decuplate de la realitățile cotidiene, ceea ce alimentează o neîncredere generalizată. Aceasta duce la scenarii în care deciziile fundamentale sunt luate pe baza opiniei majorității sau a popularității în rețelele sociale, în loc să fie bazate pe analize riguroase și dovezi științifice.
- Un exemplu clar este criza vaccinării, unde instituțiile de sănătate publică se confruntă cu rezistență din partea publicului, alimentată de teorii conspirative și informații false. Această neîncredere erodează capacitatea instituțiilor de a implementa programe eficiente de sănătate publică, având potențialul de a duce la epidemii care ar fi putut fi prevenite.
- Un alt exemplu relevant este cel din sectorul educației superioare, unde observăm o creștere a scepticismului privind valoarea absolventului. Deși universitățile se bazează pe expertiza academică pentru a oferi educație de calitate, percepția publicului despre aceste instituții s-a schimbat, și nu în bine.
Astfel, reconstruirea încrederii în aceste piloni ai societății este esențială pentru a asigura decizii informate și eficiente, vitale pentru bunăstarea comună. Ignorarea acestei nevoi poate conduce la consecințe dezastruoase, punând în pericol nu doar funcționarea eficientă a acestor instituții, ci și sănătatea și securitatea întregii societăți.
“Atacurile la adresa autorității instituțiilor bazate pe cunoaștere avansează agenda anti-intelectualistă și subminează bunăstarea societății în ansamblu.” (Neil deGrasse Tyson)
Ignorarea expertizei nu doar că erodează temeliile pe care se construiește cunoașterea, dar alimentează și diviziuni sociale adânci, fragmentând dialogul constructiv ce ar trebui să guverneze o societate sănătoasă. Când expertiza este desconsiderată sau respinsă în favoarea opiniei populare sau a sentimentelor personale, se creează un teren fertil pentru dezinformare și conflicte ideologice. Într-un asemenea context, dezbaterile nu mai sunt rezolvate prin apel la argumente și analize riguroase, ci se reduc la conflicte între tabere ideologic polarizate, fiecare cu propriile convingeri neclintite. Deci, baza rațională și obiectivă a dezbaterilor este înlocuită de confruntări între grupuri cu perspective ideologice închise. Fiecare grup își susține propriile „fapte” și respinge orice informație care nu se aliniază la narativul său. Acest fenomen se observă clar în disputele politice actuale, unde acceptarea sau respingerea științei și a expertizei devine o chestiune de afiliere politică, nu de evaluare obiectivă a realității.
Această polarizare amenință să destrame țesătura socială, întrucât cetățenii nu mai partajează un fundament comun de înțelegere și respect pentru cunoaștere. Dialogul constructiv, esențial pentru rezolvarea problemelor complexe ale societății, este înlocuit cu disputa și antagonismul, ceea ce duce la alienare și la erodarea coeziunii sociale. Reinstaurarea respectului pentru expertiză este crucială pentru a reconstrui aceste punți de dialog și pentru a menține integritatea societății.
“Cunoașterea începe prin a recunoaște ceea ce nu știm.” (René Descartes)
Concluzii: Revenirea la o apreciere profundă a cunoașterii autentice și a competenței este esențială pentru sănătatea și stabilitatea societății noastre. Într-o lume invadată de informații rapide și adesea superficiale, trebuie să recunoaștem și să valorizăm expertiza care se bazează pe cercetare meticuloasă și experiență profundă. Aceasta nu este doar o chestiune de educație, ci și de supraviețuire civică; o societate care desconsideră expertiza este vulnerabilă la erori de judecată colectivă care pot avea consecințe devastatoare. Prin urmare, este vital să cultivăm și să susținem un dialog bazat pe respect pentru cunoaștere și competență. Acesta va permite nu doar progresul științific și tehnologic, ci și o mai bună înțelegere și gestionare a provocărilor complexe cu care se confruntă lumea contemporană. A reafirma valoarea cunoașterii înseamnă a construi un fundament solid pentru decizii informate și acțiuni responsabile, esențiale pentru o societate prosperă și echitabilă.
Este esențial să recunoaștem și să sprijinim munca, efortul și expertiza acumulată de către profesioniști prin studiu și experiență în domeniile lor, acceptând că această specializare este vitală pentru a putea lua decizii înțelepte și responsabile. Deci, trebuie să recunoaștem valoarea competenței aprofundate, în contrast cu ignorarea acesteia.
Responsabilitatea individuală implică o angajare personală de a căuta informații verificate și de a exercita gândirea critică în evaluarea datelor și opiniilor pe care le întâlnim zilnic. În egală măsură, responsabilitatea colectivă ne cheamă să susținem instituțiile și procesele care promovează standarde înalte în educație și cercetare, să alegem lideri care respectă și înțeleg importanța sfaturilor bazate pe dovezi și să contribuim la crearea unui mediu public în care adevărul și competența sunt valorizate și protejate.
Acest angajament față de expertiză nu este doar un act de recunoaștere a competenței, ci și un imperativ moral care asigură buna funcționare și progresul societății noastre. Să ne unim, așadar, în acest demers esențial, promovând și aplicând principii bazate pe cunoaștere solidă și expertiză veritabilă în toate sferele de activitate. Aceasta este, cred eu, calea spre o societate informată și responsabilă.