Ion Iordache

My Life in Motion

Securitate Preventivă – Prevenirea Criminalității prin Proiectarea Mediului Înconjurător (III)

În acest, al treilea, articol din seria mea despre Prevenirea Criminalității prin Proiectarea Mediului Înconjurător (CPTED), vă prezint strategiile CPTED, conform SR ISO 22341:2022 Securitate și reziliență Securitate preventivă Ghid pentru prevenirea criminalității prin proiectarea mediului înconjurător.

Vă readuc în atenție că standardul internațional ISO 22341:2021, adoptat ca SR ISO 22341:2022, oferă un ghid comprehensiv pentru implementarea strategiilor CPTED în diverse medii construite cu accent pe două categorii principale de strategii: fizice și sociale.

Strategiile fizice CPTED includ: supravegherea naturală, controlul natural al accesului, întărirea teritorială, imaginea și managementul/întreținerea, suportul pentru activități și întărirea site-ului/țintei. Acestea vizează reducerea oportunităților pentru activități infracționale printr-o proiectare inteligentă a spațiilor și prin măsuri de întreținere riguroase. Pe de altă parte, strategiile sociale CPTED se concentrează pe: coeziunea socială, conectivitatea socială, cultura comunitară și capacitatea de prag. Aceste strategii urmăresc să consolideze relațiile și interacțiunile sociale dintr-o comunitate, promovând astfel un mediu sigur și coeziv.

Voi analiza fiecare dintre aceste strategii, subliniind importanța lor în crearea unui mediu sigur și rezilient și modul în care organizațiile pot implementa aceste strategii pentru a reduce criminalitatea și a îmbunătăți calitatea vieții în comunitățile lor.  Pentru o înțelegere mai bună asupra faptului că CPTED este “aplicabil organizațiilor publice și private, indiferent de tip, dimensiune sau natură” am dat exemple de utilizare a fiecărei strategii din unități de învățământ (școli) și unități sanitare (spitale). 

Pentru informații, detaliate, despre utilizarea CPTED în administrația locală, unități de învățământ și unități sanitare, vă invit să citiți ghidurile mele ilustrate pe http://ioniordache.com și https://rqmcert.com/ro.

Ce spune standardul în clauza 5.2. Strategiile CPTED: “Organizația ar trebui să ia în considerare cele șase strategii pentru CPTED Fizic”:

1. Natural surveillance – supraveghere naturală

Aceasta este o strategie de prevenire a criminalității care și-a dovedit eficiența de-a lungul timpuluioferind locuitorilor unui cartier, de exemplu, oportunități de a observa activitatea de pe stradă prin intermediul unui design urban atent gândit. Prin amplasarea adecvată a intrărilor și poziționarea strategică a ferestrelor, se facilitează vizibilitatea și, implicit, creșterea sentimentului de siguranță. Considerată o formă de protecție activă, supravegherea naturală funcționează pe principiul descurajării infractorilor. Atunci când aceștia simt că sunt observați, chiar și în absența unei supravegheri efective, probabilitatea de a comite infracțiuni scade semnificativ iar acest lucru se datorează riscului crescut de intervenție și arestare. 

Supravegherea este capacitatea de a privi în interiorul unei zone și de a privi în exterior. Ea poate fi formală sau informală. Elementele care împiedică supravegherea sunt copacii și arbuștii crescuți în exces, elementele structurale, zidurile și iluminatul slab. Supravegherea naturală este atunci când o bună conexiune vizuală și observarea au loc în mod natural. În timp ce oamenii se deplasează într-o zonă, ei vor putea observa ce se întâmplă în jurul lor, cu condiția ca zona să fie deschisă și bine iluminată. 

(“21st Century Security and CPTED: Designing for Critical Infrastructure Protection and Crime Prevention, Second Edition 2nd Edition” by Randall I. Atlas)

Supravegherea naturală nu este eficientă doar  în spațiile rezidențiale, ci și în instituții precum școli și spitale, unde siguranța este de o importanță vitală. În cazul școlilor, designul clădirilor și al spațiilor exterioare trebuie să permită personalului și elevilor să observe cu ușurință zonele comune, curțile și intrările. Ferestrele mari, coridoarele bine iluminate și curțile deschise contribuie la crearea unui mediu în care activitățile pot fi monitorizate constant, descurajând astfel comportamentele inadecvate sau periculoase. În spitale, supravegherea naturală poate fi integrată prin proiectarea secțiilor și a zonelor de așteptare astfel încât personalul medical să poată supraveghea pacienții și vizitatorii, fără dificultate. Poziționarea strategică a ferestrelor, a stațiilor de asistență și a zonelor de recepție joacă un rol esențial în menținerea unui mediu sigur. De asemenea, zonele de parcare și căile de acces trebuie să fie bine iluminate și deschise vederii pentru a preveni incidentele nedorite. Prin aplicarea principiilor de supraveghere naturală, atât școlile cât și spitalele pot beneficia de un mediu mai sigur, care să sprijine activitățile acestora și să descurajeze infracțiunile. Aceste măsuri contribuie la crearea unui sentiment de securitate și protecție pentru elevi, pacienți, personal și vizitatori.

2. Natural access control – controlul natural al accesului

O strategie esențială a CPTED, controlul natural al accesului utilizează definirea spațială pentru a limita accesul la ținte potențiale și a reduce oportunitățile de criminalitate. Prin crearea unei percepții crescute a riscului în rândul infractorilor, această strategie încurajează implicarea părților interesate în supravegherea și intervenția în spațiile respective. Deși există o distincție între zonele publice și cele private, uneori limitele dintre acestea pot fi ambigue. Când delimitarea spațiilor este evidentă, orice încălcare a acestor granițe devine imediat observabilă. Astfel, o persoană care pătrunde într-o zonă restricționată atrage rapid atenția asupra sa. Acest lucru poate descuraja potențialii infractori, întrucât vizibilitatea crescută a acțiunilor lor neautorizate crește riscul de a fi detectați și prinși.

Mijloacele de realizare a controlului natural al accesului includ:

  • Stabilirea clară a intrărilor și ieșirilor: Intrările principale trebuie să fie evidente și ușor de supravegheat.
  • Folosirea barierelor fizice naturale: Gardurile vii și peisagistica direcționează fluxul de persoane și previn accesul neautorizat.
  • Planificarea drumurilor și trotuarelor: Dispunerea strategică pentru a conduce vizitatorii prin zone supravegheate.
  • Iluminarea adecvată: Un sistem de iluminat care asigură vizibilitatea în toate zonele de acces.

Aceste măsuri sunt completate de controlul accesului formal cu personal de securitate, mijloace mecano-fizice și/sau electronice, oferind un nivel suplimentar de protecție. 

Controlul natural al accesului este deosebit de important în instituții precum școlile și spitalele, unde siguranța este esențială. În școli, designul clădirilor și al terenurilor trebuie să limiteze accesul neautorizat și să faciliteze supravegherea. Intrările ar trebui să fie bine delimitate, iar gardurile vii și alte bariere naturale pot controla fluxul de persoane. Iluminatul adecvat în zonele de acces și pe coridoare este vital pentru a preveni activitățile nedorite. În spitale, controlul natural al accesului poate fi realizat prin amplasarea strategică a intrărilor, astfel încât acestea să fie vizibile și monitorizate constant. Zonele de acces trebuie să fie bine luminate și delimitate pentru a preveni intrările neautorizate. De asemenea, barierele naturale și artificiale, precum gardurile și porțile, pot ajuta la controlul accesului în zonele sensibile ale spitalului.

3. Territorial reinforcement – consolidarea teritoriului

Strategia urmărește să promoveze sentimentul de proprietate și responsabilitate în rândul utilizatorilor legitimi ai unui spațiu, reducând astfel oportunitățile de criminalitate prin descurajarea prezenței utilizatorilor ilegali. Aceasta se realizează prin utilizarea de bariere simbolice. De exemplu: semnalizare, schimbări subtile în textura drumului care pot include variații de culoare, material sau model. Aceste modificări sunt utilizate pentru a semnaliza diferențele dintre diverse zone pentru a indica trecerea de la un tip de spațiu la altul (de exemplu, de la o zonă publică la una semi-privată). Ele au rolul de a ghida comportamentul utilizatorilor drumului, îmbunătățind siguranța și claritatea delimitării spațiilor. Bariere reale. De exemplu: garduri sau elemente de design care definesc și delimitează clar spațiile private, semi-private și publice. Scopul tuturor acestor barier, simbolice sau reale este acela de a crea un sentiment de proprietate și responsabilitate, îmbunătățind astfel securitatea și ordinea în zonă.

Este vorba despre proprietate sau sentimentul de proprietate, o emoție prin care indivizi și grupuri de oameni definesc un spațiu ca fiind al lor: „Aceasta este curtea mea/noastră! Ieșiți afară!”. Prin urmare, există o motivație evidentă de a controla și proteja un anumit spațiu care le aparține de drept și/sau pe care îl consideră a fi al lor. Semnalizările, culorile, delimitările, porțile… toate acestea sunt mijloace pentru a contribui la teritorialitate. Prin aceste mijloace, „designul fizic poate crea sau extinde o sferă de influență astfel încât utilizatorii să dezvolte un sentiment de proprietate – un sentiment de influență teritorială – iar potențialii infractori să perceapă această influență teritorială”.

(“CPTED Manual for police officers“, 1.General CPTED principles by Paul Van Soomeren)

În școli și spitale, consolidarea teritoriului joacă un rol importnt în prevenirea criminalității și menținerea unui mediu sigur. În școli, este important să se creeze un sentiment puternic de proprietate și responsabilitate printre elevi, profesori și personal. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea de semnalizări clare care indică zonele permise și interzise, garduri care delimitează perimetrul școlii și amenajări peisagistice care creează bariere naturale. De asemenea, intrările și ieșirile trebuie să fie bine definite și ușor de monitorizat pentru a preveni accesul neautorizat. În spitale, consolidarea teritoriului poate include utilizarea de semne și indicatoare care să ghideze pacienții și vizitatorii către zonele corespunzătoare, împiedicând astfel accesul în zone sensibile sau interzise. Barierele fizice, cum ar fi gardurile și porțile, pot ajuta la delimitarea clară a spațiilor publice de cele private, iar designul interior trebuie să faciliteze un control eficient al accesului. De asemenea, menținerea unui aspect îngrijit și ordonat al spațiilor exterioare și interioare transmite un mesaj de siguranță și ordine, descurajând comportamentele nedorite și contribuind la un sentiment general de securitate.

4. Image and management/maintenance – imaginea și managementul/întreținerea

Această strategie are rolul de a promova o imagine pozitivă și menținerea funcționării eficiente a mediului construit. O întreținere adecvată și regulată transmite semnale pozitive tuturor utilizatorilor și contribuie la prevenirea criminalității. Cercetările arată că starea fizică și imaginea mediului construit au un efect semnificativ asupra criminalității și fricii de infracțiuni. Spațiile urbane prost întreținute pot atrage infracțiuni și descuraja utilizatorii legitimi. Întreținerea corespunzătoare permite utilizarea continuă a unui spațiu pentru scopul său destinat și exprimă un sentiment de proprietate prevenind reducerea vizibilității din cauza creșterii excesive a vegetației și iluminatul obstrucționat sau nefuncțional.

O zonă sau un spațiu arată destul de bine și este curat? Este un loc atractiv? Managementul și întreținerea sunt esențiale în acest caz. Principiul este de a păstra o zonă fără gunoaie, graffiti, vandalism și deteriorări. O zonă nu trebuie să pară degradată sau neîngrijită. Acest lucru generează mai multă infracționalitate, dar și alte forme de infracționalitate, precum și un sentiment de nesiguranță. Aceasta este cunoscută sub denumirea de „teoria ferestrelor sparte”. 

(“CPTED Manual for police officers“, 1.General CPTED principles by Paul Van Soomeren)

În școli și spitale, imaginea și managementul/întreținerea sunt foarte importante pentru menținerea unui mediu sigur și atractiv. În școli, întreținerea regulată a clădirilor și a terenurilor școlare, cum ar fi repararea rapidă a mobilierului deteriorat și asigurarea unui iluminat adecvat, contribuie la crearea unui mediu educațional sigur și primitor. De asemenea, curățenia și ordinea în sălile de clasă și în curtea școlii sunt esențiale pentru a descuraja comportamentele antisociale și pentru a promova un sentiment de mândrie și responsabilitate în rândul elevilor și personalului. În spitale, managementul și întreținerea includ menținerea curățeniei în toate zonele, repararea promptă a echipamentelor și asigurarea funcționării corecte a iluminatului și sistemelor de securitate. Un spital bine întreținut transmite un mesaj de profesionalism și siguranță, reducând astfel anxietatea pacienților și vizitatorilor. De asemenea, îngrijirea spațiilor verzi din jurul spitalului și a zonelor de parcare poate contribui la un mediu mai plăcut și mai sigur pentru toți utilizatorii.

5. Activity support – susținerea activității

Susținerea activității este o strategie CPTED care implică utilizarea designului ambiental și a semnalizării adecvate pentru a încuraja comportamente acceptabile în utilizarea spațiilor publice.Aceasta include amplasarea activităților sigure, cum ar fi cele care implică tranzacții financiare, în locații sigure, cu niveluri ridicate de activitate și oportunități de supraveghere. Activitățile sigure atrag utilizatori legitimi care pot descuraja comportamentele infracționale. Conceptul are legături clare cu strategiile enunțate anterior. Utilizarea eficientă a spațiilor funcționale ale unei clădiri, cum ar fi zonele de recreere și cele comune, poate juca un rol crucial în prevenirea criminalității. Prin încurajarea prezenței utilizatorilor legitimi, se creează un mediu nefavorabil pentru activitățile ilicite.

Conceptul se bazează pe ideea că prezența constantă a persoanelor angajate în activități permise descurajează comportamentele deviante. Invers, dacă un spațiu este dominat de utilizatori problematici, cei cu intenții bune tind să evite zona.

Pentru a promova utilizarea legitimă, se recomandă:

  • Amenajarea eficientă a zonelor comune (spații de relaxare, zone de picnic, terase)
  • Încurajarea activităților zilnice normale care mențin “proprietatea” asupra spațiului
  • Amplasarea strategică a serviciilor esențiale (posturi de poliție, birouri administrative) pentru a ocupa spațiile potențial vulnerabile

Succesul unui program de prevenire a criminalității depinde de implicarea activă a rezidenților în activitățile legitime prevăzute în designul și funcționalitatea spațiului. Absența unor astfel de activități și a revendicării spațiului de către rezidenți și administrație creează oportunități pentru proliferarea activităților ilicite, cum ar fi consumul de droguri și alte infracțiuni.

În școli, susținerea activității poate fi implementată prin organizarea de evenimente și activități extracurriculare care implică elevii și personalul în mod activ, creând astfel un mediu sigur și supravegheat. Amenajarea spațiilor pentru activități recreative și educative în zone bine vizibile și accesibile contribuie la prevenirea comportamentelor nedorite. De asemenea, promovarea participării comunității la evenimente școlare poate spori sentimentul de siguranță și apartenență. În spitale, susținerea activității se poate realiza prin organizarea de activități pentru pacienți și vizitatori în zone comune bine supravegheate, cum ar fi sălile de așteptare sau grădinile interioare. Facilitarea interacțiunii între pacienți, personalul medical și vizitatori în aceste zone contribuie la crearea unui mediu sigur și primitor. De asemenea, amplasarea activităților administrative și a celor legate de servicii în locații vizibile și accesibile ajută la reducerea riscurilor de infracțiuni.

6. Site hardening/target hardening – întărirea amplasamentului / întărirea obiectivului

Întărirea amplasamentului sau a obiectivului este o tehnică tradițională și bine pusă la punct de prevenire a criminalității. Aceasta implică creșterea efortului și a riscului pentru infractori și reducerea recompenselor asociate cu săvârșirea unei infracțiuni. Deși există dezbateri cu privire la includerea întăririi amplasamentului ca parte a CPTED, această strategie se concentrează pe limitarea accesului la țintele infracționale prin utilizarea barierelor fizice, cum ar fi garduri, porți, uși de securitate și încuietori.

Securitate fizică și proiectare pentru a face mai dificilă intrarea într-o clădire sau într-un spațiu sau vandalizarea unui obiect. Acesta este cel mai tradițional răspuns la criminalitate: îngreunarea accesului infractorilor prin utilizarea de încuietori, zăvoare, gratii, uși sau porți: abordarea medievală a cetăților. Acest principiu este încorporat în principiul controlului accesului.

(“CPTED Manual for police officers“, 1.General CPTED principles by Paul Van Soomeren)

În școli, întărirea amplasamentului include instalarea de garduri în jurul perimetrului școlii, utilizarea de porți de securitate la intrările principale și echiparea ușilor cu încuietori de înaltă securitate. Aceste măsuri ajută la prevenirea accesului neautorizat și asigură un mediu mai sigur pentru elevi și personal. De asemenea, instalarea de camere de supraveghere și iluminat adecvat în zonele critice contribuie la descurajarea comportamentelor infracționale. În spitale, întărirea amplasamentului poate include utilizarea de bariere fizice pentru a proteja zonele sensibile, cum ar fi secțiile de urgență sau sălile de operații. Ușile de securitate, controlul accesului electronic și utilizarea de personal de securitate la intrările principale sunt esențiale pentru a menține siguranța pacienților, vizitatorilor și personalului. De asemenea, sistemele de supraveghere video și iluminatul corespunzător în zonele de parcare și pe coridoare ajută la prevenirea incidentelor neplăcute.

Ce spune standardul în clauza 5.2. Strategiile CPTED: “Organizația ar trebui să ia în considerare cele patru strategii pentru CPTED Social”:

1. Social cohesion – coeziune socială

Coeziunea socială este o strategie cheie în cadrul conceptului de prevenire a criminalității prin design environmental (CPTED) de generația a doua. Aceasta implică crearea unui mediu în care există respect reciproc și apreciere pentru asemănările și diferențele dintre oameni și grupuri dintr-o comunitate. O comunitate cu coeziune socială puternică valorizează diversitatea, împărtășește o viziune comună și un sentiment de apartenență, și lucrează pentru a dezvolta relații pozitive între persoane cu origini diferite. În instituții precum școli sau spitale, coeziunea socială poate fi promovată prin:

  • Organizarea de activități și evenimente care să reunească diverse grupuri (elevi, profesori, părinți, personal medical, pacienți) pentru a interacționa și a se cunoaște mai bine
  • Crearea de spații comune atractive care să încurajeze socializarea
  • Implementarea de programe de mentorat și suport între colegi
  • Promovarea unei culturi organizaționale inclusive și tolerante
  • Încurajarea implicării tuturor în luarea deciziilor și rezolvarea problemelor
  • Organizarea de sesiuni de formare pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și rezolvare a conflictelor

O coeziune socială puternică în astfel de instituții poate reduce riscul de comportamente antisociale și acte de violență, prin crearea unui sentiment de comunitate și responsabilitate reciprocă. De asemenea, poate crește nivelul de supraveghere informală și intervențiile pozitive în situații potențial problematice.

2. Social connectivity – conectivitate socială

Conectivitatea socială, ca parte a conceptului CPTED de generația a doua, implică crearea de parteneriate în cadrul comunității. Această conectivitate poate ajuta la încurajarea și menținerea auto-supravegherii comunitare, contribuind astfel la prevenirea criminalității. În instituții precum școli sau spitale, conectivitatea comunitară poate fi implementată și consolidată prin:

  • Crearea de rețele de comunicare eficiente între diferite departamente și niveluri ierarhice.
  • Stabilirea de parteneriate cu organizații locale, precum poliția, serviciile sociale sau asociațiile de cartier.
  • Implementarea de programe de voluntariat care implică membrii comunității în activitățile instituției.
  • Organizarea de evenimente comunitare regulate, cum ar fi zile deschise sau târguri de sănătate.
  • Dezvoltarea de platforme online pentru schimbul de informații și coordonarea eforturilor de siguranță.
  • Încurajarea formării de grupuri de sprijin pentru pacienți sau părinți.
  • Colaborarea cu alte instituții similare pentru schimbul de bune practici.
  • Implicarea activă a elevilor sau pacienților în inițiativele de siguranță și prevenire a criminalității.

Prin consolidarea conectivității sociale, aceste instituții pot crea un mediu în care membrii comunității se simt responsabili pentru siguranța colectivă. Acest lucru poate duce la o creștere a vigilenței, o mai bună raportare a incidentelor suspecte și o colaborare mai eficientă în rezolvarea problemelor de securitate. În plus, o comunitate bine conectată poate oferi un suport social mai puternic, reducând astfel factorii de risc care pot conduce la comportamente antisociale sau criminale.

3. Community culture – cultura comunității

Cultura comunității se referă la situația în care rezidenții se reunesc și împărtășesc un sentiment de apartenență la un loc. Aceasta explică parțial de ce ei pot manifesta teritorialitate și se implică în activități comunitare precum festivaluri, evenimente culturale, cluburi pentru tineri și comemorarea evenimentelor și personalităților locale semnificative. În contextul instituțiilor precum școli sau spitale, cultura comunității poate fi dezvoltată și utilizată ca strategie de prevenire a criminalității prin:

  • Crearea unei identități distincte a instituției, cu valori și principii clare, împărtășite de toți membrii.
  • Organizarea de evenimente și tradiții anuale care să implice întreaga comunitate instituțională (zile ale școlii/spitalului, serbări, competiții).
  • Încurajarea și sprijinirea inițiativelor culturale ale elevilor/pacienților/angajaților (cluburi, expoziții, concerte).
  • Stabilirea unor ritualuri și practici pozitive care să întărească sentimentul de apartenență (de exemplu, ceremonii de absolvire, recunoașterea realizărilor).
  • Crearea de spații dedicate pentru expunerea istoriei și realizărilor instituției.
  • Implementarea unor programe de mentorat între generații diferite de elevi sau între personalul cu experiență și cel nou.
  • Dezvoltarea unor proiecte comunitare care să implice instituția în viața comunității locale mai largi.
  • Promovarea și celebrarea diversității culturale în cadrul instituției.

Prin cultivarea unei culturi comunitare puternice, aceste instituții pot crea un mediu în care membrii se simt profund conectați și responsabili unii față de alții și față de instituție. Acest lucru poate duce la o reducere a comportamentelor antisociale, o creștere a vigilenței reciproce și o mai mare implicare în menținerea siguranței și securității mediului instituțional.

4. Threshold capacity – capacitatea de prag

Capacitatea de prag se referă la recunoașterea și gestionarea capacității limită a unei zone pentru anumite activități și utilizări ale terenului; tratează cartierele și ccomunitățile, în general, ca ecosisteme cu o capacitate finită de a susține diverse activități. Pe scurt, această strategie recunoaște și gestionează pragul de activitate și densitate pe care o zonă îl poate susține în mod sănătos, fără a deveni suprasolicitată sau disfuncțională. În instituții precum școli sau spitale, aplicarea strategiei de capacitate de prag poate include:

  1. Limitarea numărului de elevi/pacienți pentru a menține un raport optim cu personalul și resursele disponibile.
  2. Proiectarea spațiilor pentru a evita aglomerarea și a facilita supravegherea naturală.
  3. Programarea activităților pentru a distribui fluxul de persoane în mod uniform.
  4. Stabilirea unor protocoale clare pentru accesul vizitatorilor și gestionarea situațiilor de urgență.
  5. Asigurarea unor rute de evacuare adecvate și a unor sisteme de siguranță dimensionate corespunzător.
  6. Implementarea unor sisteme de control al accesului adaptate nevoilor specifice ale instituției.
  7. Crearea unor zone tampon între diferite arii funcționale pentru a gestiona mai eficient fluxurile de persoane.

Prin respectarea capacității de prag, aceste instituții pot reduce oportunitățile pentru comportamente antisociale și infracțiuni, menținând în același timp un mediu funcțional și primitor pentru utilizatorii legitimi.

În următorul articol, voi prezenta cele trei etape pe care, organizația trebuie să ia în considerare, pentru a utiliza strategiile CPTED fizice și sociale: “Planificarea”, “Proiectarea”, și “Managementul spațiului și al aspectelor sociale”.

Pentru mai multe informații, vă invit să descărcați, GRATUIT:

Impresiile voastre pozitive, sau negative, și recomandările pentru următoarele articole, contează. Lectură plăcută!

Let’s Connect