Ce face un oraș „inteligent” (smart) și cum pot acțiunile rezultate din folosirea tehnologiei să îmbunătățească viața cetățenilor și/sau a vizitatorilor săi?
Imaginea generală despre un oraș “smart” este aceea că acesta este un oraș care folosește tehnologia pentru a rezolva problemele sale, un oraș conectat care are în centrul infrastructurii sale un dispecerat conectat la o serie de surse de date digitale (camere video, senzori de flux al traficului, alarme de incendiu, senzori de poluare, etc.).
“Un oraș inteligent este un loc în care rețelele și serviciile tradiționale sunt mai eficiente prin utilizarea tehnologiilor digitale și de telecomunicații în beneficiul locuitorilor și al afacerilor sale. Un oraș inteligent depășește utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) pentru o mai bună utilizare a resurselor și mai puține emisii. Aceasta înseamnă rețele de transport urban mai inteligente, instalații de alimentare cu apă și de eliminare a deșeurilor îmbunătățite și modalități mai eficiente de iluminare și încălzire a clădirilor. De asemenea, înseamnă o administrație a orașului mai interactivă și mai receptivă, spații publice mai sigure și satisfacerea nevoilor unei populații în vârstă.” (1)
Scopul este acela ca persoanele ce iau decizii din conducerea orașului să le poată lua rapid bazându-se pe informații corecte și mai ales obținute în timp real. Managementul orașelor, entuziasmat de tehnologie, uită uneori sau chiar neglijează că un oraș smart înseamnă mai mult decât o supraveghere cu camere video și că, pentru a fi eficient, un oraș “smart” trebuie să ofere un flux constant de informații pentru a monitoriza eficient toate resursele.
Cred că este de interes faptul că există “Pactul Global al Primarilor pentru Climă și Energie” care este cea mai mare mișcare din lume pentru acțiuni locale privind clima și energia. Are peste 10.000 de semnatari, primarii mondiali din 140 de țări, reprezentând peste 900 de milioane de oameni, toate angajate să implementeze soluții de energie curată și să oprească valul schimbărilor climatice. (https://www.globalcovenantofmayors.org/)
Cum se utilizează tehnologia depinde atăt de provocările locale, de riscurile identificate, de imaginația dar și de ambițiile managementului orașului. Așa că sunt mai multe acțiuni pe care actualii edili le pun în aplicare ca să arate că orașele lor sunt “smart”: oferă Wi-Fi gratuit pentru spațiul public, monitorizează traficul și oferă informații în timp real despre timpii de așteptare persoanelor care așteaptă în stațiile mijloacelor de transport în comun, monitorizează calitatea aerului dar am constatat că tuturor le place monitorizarea video.
Dacă tot au auzit de camere inteligente cu recunoștere facială sau a numerelor de înmatriculare de ce să nu le pună? Mai contează numărul lor sau problemele legate de confidențialitatea și/sau securitatea datelor? Doar bugetul este limita. Legislația le permite și mă refer aici la LEGEA nr. 191 din 21 august 2020 pentru completarea art. 4 din Legea serviciului de iluminat public nr. 230/2006 care prevede că primăriile pot monta camere de supraveghere, dacă respectă prevederile Legii nr. 190/2018 referitoare la modul în care pot fi prelucrate datele personale.
În acest articol, mi-am propus să pun la dispoziția celor interesați informații despre impactul supravegherii video a orașelor și despre rolul camerelor de supraveghere video ca instrument de monitorizare a populației și de prevenție a criminalității și terorismului.
Tehnologia și capacitățile sistemelor de supraveghere video sa schimbat radical în ultimii ani prin modul în care datele digitale sunt colectate, analizate, partajate și stocate.
Din 1942, când în Germania se instala prima camera TVCI din lume s-a ajuns astăzi la aproape un miliard; China și India fiind țările cu cele mai mari densități de camere de supraveghere TVCI în zonele urbane. Chennai din India are 657 camere pe kilometru pătrat, ceea ce îl face primul oraș din lume în ceea ce privește supravegherea.
Prezența camerelor de supraveghere poate fi deranjantă pentru unii dar există și persoane cărora prezența camerelor le dă o stare de siguranță.
În timp ce unele guverne, China de exemplu, susțin că un număr mare de camere de supraveghere ajută la reducerea criminalității, datele reale sunt contradictorii. De exemplu, orașul chinez Taiyuan are aproximativ 120 de camere la fiecare mie de oameni dar, cu toate acestea, orașul are un indice de criminalitate mai mare decât majoritatea celorlalte orașe.
Breaking news! Recunoașterea facială ar trebui interzisă în Europa…
Nu cu multe zile în urmă față de data la care scriu acest articol, Comisia Europeană a propus o serie de proiecte de lege care permit ca recunoașterea facială să fie folosită pentru a căuta copii dispăruți sau criminali, precum și în cazuri de atacuri teroriste dar, cu toate acestea, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) a declarat că regretă faptul că Comisia nu a ținut seama de solicitarea sa anterioară de a interzice recunoașterea facială în spațiile publice datorită „intruziunii sale profunde și nedemocratice în viața privată a oamenilor”.
„Este necesară o abordare strictă, având în vedere că identificarea biometrică la distanță, unde AI poate conduce la dezvoltări fără precedent, prezintă riscuri extrem de ridicate de intruziune profundă și nedemocratică în viața privată a indivizilor … AEPD se va concentra în special pe stabilirea unor limite precise pentru acele instrumente și sisteme care pot prezenta riscuri pentru drepturile fundamentale la protecția datelor și la confidențialitate.”, se arată într-un comunicat AEPD.
Plecând de la aceasta, eu cred că este interesant de răspuns dacă orașele sunt pregătite pentru noile măsuri de confidențialitate ale Europei. Conform afirmațiilor unor primari din România se pare că nu iar aceștia, probabil la sfaturile “specialiștilor” consultați, se lasă dezinformați.
Eu personal îmi doresc să mă simt în siguranță în locurile publice indiferent că este un parc, un centru comercial sau pe străzile și aleile din orașul meu iar camerele video pot contribui la reacția rapidă a autorităților și în unele cazuri, chiar la prevenirea incidentelor.
Aici au un rol major câțiva factori: evaluarea corectă a riscurilor locației respective, alegerea corectă a tehnologiei utilizate și pregătirea forțelor de intervenție sunt doar câteva exemple.
Multe sisteme de supraveghere video din orașe se bazează pe tehnologie îmbătrânită utilizată, în multe cazuri “după ureche” adică așa cum a vrut primarul. Refacerea analizei riscurilor pentru fiecare locație și adoptarea tehnologiilor digitale nu este un lux, ci o necesitate.
“De exemplu, un sistem inteligent de supraveghere poate identifica când a avut loc un accident rutier. Nu numai că poate avertiza cea mai apropiată ambulanță pentru a ajunge rapid la fața locului, ci și poliția și eventual echipele de descarcerare. Un sistem avansat de comunicații care poate executa devieri de trasee ar putea, de asemenea, să închidă drumurile din jurul incidentului și să devieze traficul către alte rute, menținând pe toată lumea în mișcare și evitând blocajele rutiere. Acesta este doar un exemplu: fără sisteme digitale, analiza modelelor de mișcare a vehiculelor pentru a rezolva problemele de aglomerare ar putea fi compromisă, la fel ca și capacitatea de a construi hărți ale criminalității în timp real și de a implementa analize de date care fac posibilă controlul predictiv și un management mai eficient al mulțimilor.” (6)
Atunci când se implementează un proiect de supraveghere video al unei localități ar trebui să existe răspunsuri la câteva întrebări cheie: cine reglementează utilizarea sistemului de supraveghere video, cine și cum se trasează linia în ceea ce privește interesul public dar mai ales cum sunt stocate și utilizate datele personale ale cetățenilor?
Eva Blum-Dumontet, ofițer de cercetare la ONG-ul Privacy International, spune că „oamenii ar trebui să știe întotdeauna că datele lor sunt colectate și că acestea pot fi accesate și șterse. Mai mult, serviciile orașului nu ar trebui să fie accesibile doar cetățenilor dispuși să-și pună datele la dispoziție: „Toate inițiativele dezvoltate de un oraș inteligent ar trebui realizate în numele interesului public și nu în cel al companiilor care oferă orașelor infrastructura tehnologică. ”
Modul în care orașele inteligente tratează datele personale poate cauza probleme administrațiilor dacă nu se adoptă măsuri adecvate. Acest lucru este valabil mai ales că Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) care a fost conceput pentru a armoniza legile privind confidențialitatea în întreaga Europă a intrat în vigoare din mai 2018.
Ingrid Reynaert, expert în orașe inteligente precizează că în majoritatea cazurilor, orașele nu au dezvoltat încă un plan de securitate cibernetică adecvat la nivel local. Deși acest lucru poate costa sute de mii de euro, este un pas obligatoriu, deoarece datele trebuie stocate într-un mod securizat.Consider că este interesant să vă prezint o serie de argumente pro și contra supravegherii video în spațiile publice ce au fost prezentate de IFSEC Global (5)
Argumente PRO supravegherii video în spațiile publice:
- Ar trebui să avem camere de supraveghere în locuri publice, deoarece acestea asigură siguranța publică. Rareori cineva va încerca să vă facă rău atunci când știe că acțiunile sale sunt înregistrate pe cameră. Camerele vă ține în siguranță pe dvs. și bunurile dvs. personale.
- Poliția poate identifica infractorii înregistrați cu camerele de supraveghere. Prin intermediul camerelor de supraveghere, poliția poate împiedica să se producă infracțiuni printr-o intervenție rapidă și poate rezolva rapid cazurile penale cu probe materiale.
- Camerele de supraveghere protejează împotriva furtului de bunuri și a vandalismului. Este foarte dificil să scapi dacă ai furat ceva unde sunt camere care te filmează. Activitățile infracționale, cum ar fi furtul din magazine, par să nu mai prezinte interes atunci când este luat în calcul posibilitatea de a merge la închisoare.
- Dacă nimeni nu este conștient de infracțiune până după ce a fost comisă, înregistrările camerelor de supraveghere sunt întotdeauna o dovadă crucială în timpul unei investigații a poliției. Camerele de supraveghere oferă dovezi la multe infracțiuni.
- Unii oameni spun că nu ar trebui să avem camere de supraveghere în locuri publice. Ei susțin că ne invadează intimitatea. Totuși, argumentul aici este simplu: de ce să ieșiți în public dacă doriți confidențialitate? Camerele de supraveghere sunt menite să vă protejeze pe dvs. și alte proprietăți, nu să vă pândească. Camerele nu sunt acolo pentru a invada intimitatea unei persoane, ci pentru a proteja publicul prin descurajarea activității infracționale și prin furnizarea de dovezi materiale atunci când o infracțiune a fost surprinsă pe cameră.
- Având camere în locuri publice îi face pe oameni să se simtă în siguranță. Dacă oamenii știu că există camere în jurul lor, cel mai probabil nu vor face nimic stupid. Oamenii se simt mai în siguranță știind că un potențial atacator sau atacator va fi oprit de prezența unei camere.
- Noile tehnologii, prin intermediul analizelor video, au acum capacitatea de a dezvălui identitatea cuiva, ceea ce poate fi benefic pentru prevenirea criminalității atunci când sistemul de supraveghere video este utilizat în mod corect. Infractorul poate fi reținut rapid. Mai ales în cazurile de răpire, un videoclip este o modalitate excelentă de a urmări rapid o persoană și poate de a preveni moartea acesteia.
- Dezvoltarea recunoașterii faciale și a software-ului analitic permite informații predictive mult mai mari asupra comportamentului infracțional și raportări mai precise.
Argumente CONTRA supravegherii video în spațiile publice
- Este o încălcare a libertăților noastre civile. “De ce să filmezi oameni nevinovați care nu fac nimic penal în locuri publice. Mai târziu o să le puneți în toalete publice”.
- „Cei care renunță la libertate pentru siguranță nu merită nici nun nici alta” – Benjamin Franklin. O cameră de supraveghere nu este un factor de descurajare, întrucât infractorul are nevoie doar de o mască. Va permite guvernelor să ne urmărească, ceea ce poate nu contează acum, dar înregistrările ajunse în mâinile greșite, poate fi catastrofal. Nu merităm să fim urmăriți în timp ce ne trăim viața.
- Nu funcționează. În New York, un bărbat a fost înjunghiat și a fost lăsat să moară în fața a trei camere de supraveghere. A durat 2 ore până au ajuns ambulanțele la bărbatul rănit, iar acesta a murit înainte de a ajunge la spital. Camerele de supraveghere nu au făcut nimic pentru a-l ajuta pe bărbat.
- Cred că aceasta este o idee îngrozitoare, deoarece dacă o fereastră este deschisă undeva (o persoană din dispeceratul de supraveghere, n.a) ar putea să se uite și să privească tot timpul, astfel încât să fie o invazie a vieții private.
- Poliția ar trebui să fie pe stradă încercând să prevină criminalitatea. Camerele video de supraveghere sunt doar o alternativă mai puțin eficientă a prezenței poliției pe străzi și sunt acolo doar pentru a oferi publicului un sentiment fals de siguranță.
- Camerele IP conectate la internet sunt vulnerabile. Astfel de sisteme sunt mai ușor de „piratat” decât un sistem cu circuit închis, iar preocupările legate de securitatea cibernetică continuă să crească.
- Unde sunt stocate datele stocate și pentru cât timp? Sunt toți operatorii de date conformi cu GDPR?
Tehnologia de supraveghere poate utiliza acum analize, inclusiv, pentru detectarea distanțelor sociale, numărarea persoanelor și densitatea de ocupare a unui spațiu. Atunci când sunt asociate cu un software de gestionare video și conectate la sisteme de alarmă, acestea pot sprijini profesioniștii din domeniul securității.
Trebuie să recunoaștem că dreptul la viață privată nu dispare de îndată ce ieșim afară din casă iar prin natura sa, supravegherea video într-o zonă publică subminează acest lucru expunându-ne la examinare de fiecare dată când mergem pe stradă sau ne plimbăm prin parc. Cu toate acestea, a fi urmărit și posibil înregistrat de o cameră video instalată de autoritatea publică este diferit de a fi privit de un necunoscut dar pentru că nu putem ști dacă imaginile capturate de camere vor fi păstrate în siguranță sau cine are acces la ele, nu putem fi siguri că acestea nu vor fi interpretate greșit sau folosite în moduri inacceptabile.
În afară de intruziunea evidentă, aceasta este incertitudinea care reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa protecției datelor noastre personale; este rezonabil să ne așteptăm ca unii oameni să simtă că-și pierd intimitatea și își vor schimba modul în care se comportă nu pentru că ei cred că fac ceva greșit, ci pentru că nu vor să fie subiectul atenției poliției sau a riscului ca acțiunile lor să fie interpretate greșit.
“Cum ar trebui operatorii și managerii sistemelor de supraveghere video să se asigure că utilizarea supravegherii zonei publice nu subminează în mod fundamental dreptul la viață privată sau nu schimbă negativ modul în care oamenii se bucură de spațiile publice? În primul rând, este esențial ca astfel de sisteme să funcționeze în conformitate cu legile locale și naționale și trebuie depuse toate eforturile pentru a preveni abuzul de camere și încălcări ale securității sistemului. În al doilea rând, camerele ar trebui să fie utilizat numai pentru acele scopuri identificate inițial atunci când a fost luată decizia de a le instala. În cele din urmă, sistemele trebuie să fie deschise și transparente, iar cei responsabili de gestionarea acestora să fie direct responsabili în fața publicului. Deși instalarea camerelor de supraveghere în locurile publice va avea inevitabil un efect negativ asupra confidențialității individuale, prin asigurarea că măsurile de mai sus sunt luate, operatorii și managerii sistemelor de supraveghere video pot ajuta la reducerea la minimum a pierderii vieții private și asigurarea că supravegherea este legală și adecvată.” (2)
CONCLUZII: Orașele inteligente se pot aștepta ca imaginea lor să se îmbunătățească, pe măsură ce locuitorii și vizitatorii săi încep să perceapă că viața acolo este mai sigură și că vor fi luate în calcul o serie de orientări:
- Se iau în considerare problemele de confidențialitate atunci când se creează politicile de supraveghere. În primul rând, camerele ar trebui să evite sau să mascheze supravegherea neadecvată a zonelor private, cum ar fi curțile și ferestrele locuințelor.
- Sistemele video de supraveghere publică pot fi un mod rentabil de a descuraja, documenta și reduce infracțiunile.
- Autoritățile de aplicare a legii trebuie să formuleze modul de utilizare a camerelor de supraveghere și care sunt consecințele disciplinare ale abuzului. Operatorii ar trebui să fie instruiți temeinic cu privire la aceste politici și să fie trași la răspundere pentru nerespectarea acestora.
- Utilitatea tehnologiei de supraveghere în prevenirea și soluționarea infracțiunilor depinde de resursele puse la dispoziție. Cele mai eficiente sisteme sunt cele care sunt monitorizate de personal instruit, au suficiente camere pentru a detecta infracțiunile în curs și integrează tehnologia în toate tipurile de activități de aplicare a legii. Utilizarea unei analize video corecte poate declanșa alarme cu privire la infracțiuni sau accidente înainte ca acestea să aibă loc. Software-ul de gestionare corect va ajuta la etichetarea, arhivarea și recuperarea datelor autentice pentru investigarea post-eveniment.
Sistemele video de supraveghere publică și libertățile civile pot coexista dacă Sistemele video de supraveghere sunt implementate și utilizate în mod responsabil.
Bibliografie:
- Orașe inteligente (https://ec.europa.eu/)
- CCTV and Human Rights, Benjamin By J. Goold, University of British Columbia
- The Video Surveillance Report 2020 – IFSEC Global
- How does surveillance help make a smarter, safer city? By Andrea Sorri (https://www.axis.com/)
- Role of CCTV Cameras : Public, Privacy and Protection, By IFSEC Global
- Safety in smart cities: How video surveillance keeps security front and centre By Rishi Lodhia (https://www.sourcesecurity.com/)
- Are smart cities ready for Europe’s new privacy measures? (http://stardustproject.eu/)