CAPITOLUL 1
Criminalitatea și teama de criminalitate o problema majoră a zilelor noastre.
Activitățile criminale afectează viața a milioane de oameni și este o importantă problema socială deoarece generează o teamă considerabilă în cadrul comunităților.
Furturile, spargerile, jafurile făcute cu, sau fără, acte de violență, violurile, crimele și în ultimii ani, atacurile teroriste constituie amenințări serioase la adresa siguranței și securității societății umane.
Rezultatul acestor acte criminale este teama, iar aceasta poate restricționa libertatea de circulație împidicând participarea la viața activă a comunității. Trebuie să remarcăm faptul că unele grupuri de oameni sunt mai vulnerabile la aceste acte criminale cum ar fi persoanele în vârstă, femeile și copii.
˝Manifesto for a new urbanity – European Urban Charter II˝ adoptat în mai 2008 de către Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei susține dreptul fundamental al cetățenilor localităților europene de a trăi în orașe și sate sigure fără criminalitate, delincventă sau agresiuni.
În practică, dar și în cadrul diferitelor organizații și/sau activități ale experților în securitate s-a concluzionat că prevenirea criminalității prin proiectarea mediului ambiental și integrarea principiilor sale într-o abordare multidisciplinară s-a dovedit a fi o strategie utilă, eficientă, foarte concretă și fezabilă pentru a preveni criminalitatea și a elimina sentimentele de nesiguranță și/sau chiar frică ale cetățenilor.
Standardele europene privind prevenirea infracționalității au fost create și s-au concentrat pe reducerea infracționalității prin optimizarea costurilor necesare proiectării și construirii unui mediu ambiental sigur.
Au fost dezvoltate o serie de standarde europene pentru prevenirea infracționalității la instalațiile industriale, instituțiile de învățământ, spitale, zone de construcții rezidențiale și de birouri, magazine, piețe și locuri de întâlniri publice, stații de carburanți etc.
În general se utilizează o serie de strategii diferite pentru a combate aceste acte de criminalitate și de a elimina teama din rândul populației.
Se iau contramăsuri care implică o serie de planuri de securitate (pază, sisteme de alarmare, supraveghere video etc) acțiuni ale autorităților locale prin implicarea poliției locale și naționale etc.
Aici, însă, iese în evidență o lipsă de coordonare între părțile care joacă un rol în asigurarea, coordonarea și creșterea siguranței comunităților.
Într-o serie de articole voi prezenta soluțiile oferite de “Conceptul de prevenire a criminalității prin proiectarea mediului ambiental” sau în denumirea să originală (Crime Prevention Through Environmental Design-CPTED).
În mod tradițional, comunitatea apelează la poliție sau la companiile specializate de securitate pentru ași asigura protecția însă, în realitate, există o foarte mare doză de indiferență față de auto-protecție.
Adeseori, oamenii apelează la companiile specializate de securitate doar pentru că există unele obligativitati prevăzute de lege. La poliție apelează întotdeauna, postfactum, doar după ce fapta s-a întâmplat, iar unele dintre consecințe pot fi greu sau chiar imposibil de remediat.
Această indiferență față de auto-protecție rezultă, în principal, din lipsa de cunoaștere a mijloacelor de protecție și probabil din percepția că altcineva (poliția plătită din bani publici…) poartă cea mai mare răspundere față de actele infracționale (furt, vandalism etc.).
CPTED – Crime Prevention through Environmental Design (se pronunță sep-ted) arătă că întreaga comunitate, proprietarii de companii și/sau de case, evaluatorii de risc la securitatea fizică, proiectanții sistemelor de securitate, dezvoltatorii imobiliari și nu în ultimul rând arhitecții pot și trebuie să joace un rol mai mare în integrarea principiilor și conceptelor CPTED.
În acest sens CPTED poate fi privit ca un subset al setului total de măsuri necesare pentru prevenirea și controlul activităților criminale. Fără a intră în amănunte, putem constata că o analiză a factorilor STEP (socio-culturali, tehnologici, economici și politici) ne arată că aceștia pot influența în mod semnificativ utilizarea principiilor CPTED.
Așa cum am mai spus, criminalitatea și teama de criminalitate reprezintă o problema majoră a societății actuale și acțiunile de combatere a acestui fenomen trebuie să fie ferme și imediate.
Prevenirea criminalității prin proiectarea mediului ambiental (planificarea urbană și proiectarea clădirilor) a fost stabilită ca o necesitate cu foarte mulți ani în urmă, încă din anul 2001, când “The Justice and Home Affairs council of the European Union” la încheierea Conferinței Experților UE, a adoptat o “strategie bazată pe cunoaștere pentru a preveni criminalitatea.” (Sundsvall, Sweden, 21.-23. February 2001).
Această conferință a ajuns la concluzia că prevenirea criminalității prin proiectarea mediului ambiental sau “Designing out Crime” (CPTED/DOC) și integrarea principiilor sale într-o abordare multidisciplinară, s-a dovedit a fi o strategie utilă, eficientă, foarte concretă și fezabilă pentru a preveni criminalitatea și a elimina sentimentele de nesiguranță și/sau chiar frică ale cetățenilor.
Cele mai bune practici în ceea ce privește CPTED/DOC trebuie colectate, evaluate și făcute accesibile pentru părțile interesate iar acest proces ar trebui să utilizeze un cadru comun de concepte și procese, și ar trebui să fie identificate principii transferabile.
Declarații și recomandări cu privire la colaborarea dintre specialiștii din mediile de proiectare/planificare și experți în criminalitate devin din ce în ce mai frecvente în zilele noastre în toate tările europene.
Aceste declarații și recomandări se bazează pe ipoteze privind inter-relațiile dintre mediul fizic și comportamentul uman. Este evident că rezultatele de planificare urbană și arhitectură influențează alegerea comportamentului și alegerea rutelor de deplasare a tuturor oamenilor (tineri, bătrâni, femei/bărbati, potențiali infractori/victime potențiale).
Planificarea urbană (ambientală) are, prin urmare, un impact asupra criminalității și a temei de infracțiuni prin influențarea comportamentului și a atitudinilor umane.
Există diferențe considerabile între țările europene privind modul de abordare a acțiunilor de prevenire a criminalității dar problema comună este creșterea îngrijorătoare a nivelului de infractionalite în toată Europa iar România nu face excepție. O parte a criminalității este legată de suburbiile marilor orașe (dar nu se rezumă numai la acestea), unde frica de furt, violență și vandalism formează o parte a vieții de zi cu zi.
Un dialog între țările europene, în scopul de a realiza aprecierea reciprocă a interacțiunilor sociale care duc la prevenirea infracționalității este esențial pentru menținerea liberei circulații a serviciilor legate de urbanism (proiectare și construcție).
Pentru prevenirea criminalității în Europa există o serie de recomandări, reglementări și standarde care au o serie de caracteristici:
- O largă varietate de recomandări și reglementări au fost emise de consiliile de prevenire a criminalității, autorități, companii de asigurări și/sau organizații private.
- În unele țări au fost inițiate o serie de reglementări și standarde de prevenire a criminalității.
- Reglementările și standardele se bazeaza pe puncte de vedere diferite față de motivele activităților criminale.
- Există o serie de diferențe în atitudinea față de ce anume trebuie protejat.
- Există o serie de diferențe între măsurile care urmează să fie utilizate pentru a preveni activitățile criminale.
- Există o serie de diferențe în a defini ceea ce este o activitate criminală.
În România dar chiar și la nivel european este foarte dificil să găsim statistici concrete față de activitățile criminale pentru că fiecare stat are propriile sale metode de colectare a datelor.
Ce putem spune, însă cu certitudine, este faptul că dacă într-o anumită zona, cartier, stradă etc. oamenii nu se simt în siguranță, prețurile locuințelor tind să se reducă.
Problemele legate de criminalitate cum ar fi actele de violență și/sau furturile din locuințe au costuri directe și duc la pierderea bunăstării umane cauzate de frică.
Vandalismului creează, de asemenea, o mare problemă în ceea ce privește creșterea considerabilă a costurilor proprietarilor de case, companii de asigurări, autorităților și operatorilor de sisteme de transport etc.
Toate aceste acte criminale sunt cauzate de o multitudine de factori: grupuri sociale defavorizate, situația ocupării forței de muncă, vârsta și sexul, sănătatea, cultură, valorile morale și civice, etc.
România și majoritatea țărilor europene, prin autoritățile lor, au elaborat o serie de strategii și acțiuni pentru a contribui la reducerea activităților criminale și fricii față de această în unele cazuri utilizandu-se unele din principiile CPTED.
Din păcate, în România, se constată, în majoritatea planurilor de dezvoltare a localităților o neglijare absolut inacceptabilă a siguranței cetățenilor prin lipsa unor măsuri corecte de prevenire a activităților criminale. Chiar dacă, la nivel declarativ, există în planurile de dezvoltare unele măsuri, în realitate acestea nu sunt realizate, sau dacă acest lucru se întâmplă, măsurile sunt ineficiente și/sau incorect aplicate.
CPTED – Crime Prevention through Environmental Design (se pronunță Sep-Ted) a fost menționat, pentru prima dată de criminologul C. Ray Jeffery în 1971 în cartea să “Crime Prevention through Environmental Design” unde a susținut că prevenirea criminalității ar trebui să se concentreze mai mult asupra factorilor care se referă la “biologia crimei” (creierul) și pe reducerea oportunităților asigurate de mediul ambiant pentru activitățile criminale.
Autorul spune: “Activitățile criminale pot fi controlate printr-o proiectare urbană în care siguranță și securitatea cetățenilor sunt asigurate pe străzi, în clădiri și în parcuri. Orașele noastre sunt nesigure deoarece acestea prezintă oportunități pentru comiterea activităților infracționale iar acestea ar trebui proiectate, în așa fel, încât să crească contactul uman.” (Jeffery, 1971/224)
‘Crime can be controlled through urban design, wherein safety and security are designed into streets, buildings and parks. Our cities are unsafe because they present opportunities for the commission of crimes. Cities can also be designed so as to increase human contact of an intimate nature.’ (Jeffery, 1971/224).
Un control eficicient al criminalității trebuie să se ocupe, mai întâi, de comportamentul uman, înainte ca activitatea criminală să aibă loc iar acest lucru poate fi făcut, foarte eficient printr-un design de mediu adecvat (o planificare urbană care să țină cont de nevoile oamenilor).
Un an mai târziu, în 1972, arhitectul Oscar Newman, publică o carte cu titlul “Defensible Space: – Crime Prevention through Urban Design” unde susține că proiectarea fizică a clădirilor și a cartierelor poate crește sau scădea sentimentul de control al rezidenților săi asupra mediului în care aceștia trăiesc.
In aceasta lucrare, Newman, mută atenția de la mediul fizic la mediul social și face o distincție între:
- spațiul public (drumuri, piețe, parcuri etc.)
- semi-public (un hol al unei clădiri, un spațiu deschis din fața intrarii într-o cladire, etc.)
- semi-privat (coridoarele interioare dintr-un complex de apartamente, o gradină comună din cadrul aceluiasi complex de apartamente etc.)
- privat (locuință, gradina locuinței, etc.)
Newman a susținut că ar trebui să fie foarte clar cine are dreptul de proprietate s/sau controlul acelui spațiu. În acest fel, acesta devine un spațiu de protejat/aparat.
De cele mai multe ori această protecție poate fi realizată nu prin măsuri extreme de securitate (garduri înalte, gratii la ferestre, sârmă ghimpată și/sau poliție) ci prin modificări a culorilor, materialelor de construcție, garduri vii cu înălțimi adecvate, pietre și/sau borduri de demarcație etc.
Constatăm că ideile lui Newman sunt concentrate nu numai pe aspectele fizice (beton, cărămizi etc.) dar și pe aspectele sociale și comportamentale.
Această abordare socială, a fost, în continuare analizată și dezvoltată într-o altă lucrare prezentată de Gregory Saville și Jerry Cleveland la Conferință anuală a The Internațional CPTED Association la Washington în 1998 “2nd Generation CPTED”.
În anii care au urmat acestei lucrări, mai mulți autori au utilizat și extins conceptul CPTED.
Începând cu anul 1990, accentul nu a mai fost pus atât de mult pe idei și teorii ci mai mult pe practica CPTED. Apariția, în SUA a cărții ‘Crime Prevention through ’Environmental Design’ (1991) scrisă de Timothy Crowe a reprezentat un mare progres în acest sens. Autorul, fost polițist definește CPTED că “proiectarea corespunzătoare și utilizarea eficientă a mediului construit poate duce la o reducere a fricii față de actele criminale și la o îmbunătățire a calității vieții.” (Crowe, 1991/1 and Crowe, 2013/280)
În anul 2001, Consiliul Justiție și Afaceri Interne al Uniunii Europene (the Justice and Home Affairs Council of the European Union) prin ședința din 15.03.2001, a ajuns la un acord politic privind concluziile experților la închiderea conferinței “Towards a knowledge – based strategy to prevent crime” (Sundsvall, Sweden, 2001).
“Crime Prevention through Environmental Design”, or “Designing Out Crime” (CPTED/DOC) has proven to be a useful, effective, very concrete and feasible strategy to prevent crime and feelings of insecurity, integrated in a multidisciplinary approach.’
…. s-a dovedit o strategie utilă, eficientă, foarte concretă și fezabilă pentru a preveni criminalitatea și sentimentele de nesiguranță, integrate într-o abordare multidisciplinară”
Această conferință UE a mai subliniat că teamă de infracțiuni ar trebui să fie privită și tratată că o problema socială de sine stătătoare.
Zece ani mai târziu în 24 Martie 2011, Consiliul Uniunii Europene a recunoscut că:“Crime Prevention Through Environmental Design” (CPTED) este o filozofie proactivă de prevenire a criminalității bazată pe teoria că proiectarea corespunzătoare și utilizarea eficientă a mediului construit poate duce la o reducere a infracționalității și a fricii de aceasta dar și la o îmbunătățire a calității vieții comunității umane și își propune să reducă sau chiar să elimine posibilitatea ca actele criminale să apară în acest mediu și să promoveze interacțiunea pozitivă între mediu și utilizatorii săi.”
Consiliul Europei consideră că:
- responsabilitatea pentru reducerea criminalității și teama de infracțiuni ar trebui să fie împărțită între poliție, guvernele locale, întreprinderile locale, sectorul de voluntariat, precum și comunitatea locală;
- ar trebui sa fie furnizate training-uri și informații despre CPTED tuturor celor implicați în procesele de planificare urbană pentru a ne asigura că toți participanții sunt constienți de rolurile și responsabilitățile în ceea ce privește prevenirea criminalității și reducerea sentimentelor de teama și nesiguranța în cadrul comunităților.
Pe scurt: prevenirea infractionalității este o responsabilitate comună și educația și formarea CPTED este esențială.
Pentru mai multe informații despre CPTED vă invit să descărcați ebook-ul meu gratuit de AICI.
Surse:
- ˝Manifesto for a new urbanity – European Urban Charter II˝
- Crime Prevention Through Environmental Design by C. Ray Jeffery
- 21st Century Security and CPTED: Designing for Critical Infrastructure Protection and Crime Prevention, Second Edition by Randall I. Atlas
- Crime Prevention Through Environmental Design by Lawrence J. Fennelly and Timothy Crowe
Think Crime! Using Evidence, Theory and Crime Prevention Through Environmental Design (CPTED) for Planning Safer Cities (2nd Edition) by Paul M. Cozens and Paul Ekblom